Decizia CCR nr. 807/2018Punctul 15

15. Avocatul Poporului arată că dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal și ale art. 253^1 alin. (1) din Codul penal din 1969 întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate pe care un act normativ trebuie să le îndeplinească. Întrucât normele juridice nu există izolat, ci ele trebuie raportate la întreg ansamblul normativ din care fac parte, dispozițiile art. 253^1 din Codul penal din 1969 trebuie corelate cu cele ale art. 145 și art. 147 din același act normativ, iar prevederile art. 301 din Codul penal trebuie corelate cu cele ale art. 175 din același act normativ. Interpretarea legilor este o operațiune rațională, utilizată de orice subiect de drept, în vederea aplicării și respectării legii, având ca scop clarificarea înțelesului unei norme juridice sau a câmpului său de aplicare. Instanțele judecătorești interpretează legea, în mod necesar, în procesul soluționării cauzelor cu care au fost învestite, interpretarea fiind faza indispensabilă a procesului de aplicare a legii. În ceea ce privește prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 apreciază că acestea sunt constituționale, textul legal descriind toate elementele de natură să caracterizeze actul ilicit, iar sintagmele criticate de autorul excepției nu necesită o clarificare suplimentară din partea legiuitorului, acestea urmând să fie interpretate în concret de instanța de judecată. Ca atare, Avocatul Poporului apreciază că există suficiente repere doctrinare și jurisprudențiale pentru a se putea susține că textele legale criticate sunt clare și previzibile. În concluzie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. ...