Decizia CCR nr. 788/2018Punctul 19

19. Astfel, prin Decizia nr. 386 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006 și prin Decizia nr. 74 din 26 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 1 aprilie 2004, Curtea a reținut că dispozițiile legale criticate ce conțineau aceeași soluție legislativă ca în prezenta cauză constituie o aplicare - în cadrul procedurii falimentului - a prevederilor art. 975 din Codul civil din 1864 privind acțiunea pauliană, prin care se stabilește dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acțiunii pauliene, și anume creditorii, titularii acțiunii în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile legale criticate sancționează tocmai reaua-credință în exercitarea de către debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părților contractante sau cel puțin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar, potrivit art. 966 din Codul civil din 1864, acesta nu poate avea niciun efect. ...