Decizia CCR nr. 747/2018Punctul 18

18. Prin urmare, cazul reglementat de dispozițiile de lege criticate nu este decât consecința logică a condamnării definitive a evaluatorului autorizat pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni, neputând fi reținută critica potrivit căreia prevederile art. 16 alin. (2) lit. d) din Ordonanța Guvernului nr. 24/2011 ar nesocoti dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală. Afirmația autorului excepției în sensul că textul supus controlului de constituționalitate ar institui o restrângere a dreptului fundamental la muncă, astfel cum este consacrat prin Constituție, nu poate fi susținută, întrucât interdicția de a mai exercita o anumită profesie, în speță cea de evaluator autorizat, nu reprezintă o restrângere a dreptului la muncă, înțeles ca modalitate generică de asigurare a mijloacelor bănești necesare pentru traiul zilnic, prin desfășurarea oricărui tip de activitate producătoare de venituri, ci o particularizare a exercițiului acestuia la specificul profesiei în discuție și, subsecvent, la situația persoanelor aflate în ipoteza normei. Prin urmare, referitor la dispozițiile art. 53 din Constituție, întrucât ipoteza analizată nu vizează o restrângere a exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți prin dispozițiile de lege criticate, această normă constituțională nu este aplicabilă în cauză. ...