Decizia CCR nr. 699/2018Punctul 5

CCR · decizie de neconstituționalitate · 15.11.2018 · dosar 8.460/279/2016
Punctul 5
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată, autoare a acesteia, arată că, potrivit art. 131 din Codul de procedură fiscală (Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, în vigoare la data întocmirii procesului-verbal de contravenție), dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie „în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept“, iar acest termen de prescripție se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale, potrivit textului de lege criticat. Așadar, în cazul amenzii contravenționale, chiar dacă fapta ce constituie contravenție are natura unei „acuzații penale“, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Anghel împotriva României, Neata împotriva României, Ioan Pop împotriva României, Albert împotriva României, Haiducu și alții împotriva României, Nicoleta Gheorghe împotriva României), prescripția dreptului de a cere executarea silită este supusă regulilor fiscale, inclusiv în ceea ce privește suspendarea și întreruperea termenului de prescripție a executării. Aceasta determină un regim mai sever decât în cazul infracțiunilor. În acest sens, este de observat că, potrivit art. 162 din Codul penal, termenul de prescripție a executării pedepsei pentru persoana fizică este de 3 ani, în cazul în care pedeapsa este amenda, și curge de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Astfel, în cazul amenzii penale, termenul de prescripție a executării pedepsei este de 3 ani și începe să curgă de la data la care hotărârea de condamnare a rămas definitivă, iar, în cazul amenzii contravenționale, termenul de prescripție a executării amenzii este de 5 ani, socotit de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a rămas definitivă sancțiunea contravențională. Instanța reține că, potrivit art. 8 din Codul de procedură penală („Caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal“), „organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil“. ...
Sursa oficială ↗