Decizia CCR nr. 699/2018Punctul 6

6. Se mai susține că „termenul rezonabil al procedurii ar trebui cu atât mai mult respectat cu cât este vorba despre tragerea la răspundere contravențională, prin natura sa mai ușoară decât cea penală. Or, în fapt, lucrurile nu stau așa“. Instanța susține că, în cauza de față, este incident art. 9 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, potrivit căruia „în cazul în care contravenientul persoană fizică nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate al unității administrativ-teritoriale prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. a) în a cărui rază teritorială domiciliază contravenientul va sesiza instanța judecătorească în a cărei circumscripție domiciliază acesta, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată“. Se arată că acest text de lege nu impune niciun termen organului de specialitate al unității administrativ-teritoriale pentru a sesiza instanța de judecată. Astfel, după ce a trecut termenul de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul de specialitate poate oricând să sesizeze instanța de judecată. Totuși limita temporală este impusă de termenul de prescripție extinctivă a executării sancțiunii amenzii contravenționale, respectiv cel de 5 ani, stabilit de Codul de procedură fiscală. Instanța consideră că nu este admisibilă înlocuirea amenzii contravenționale pentru care s-a împlinit termenul de prescripție a executării silite cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. Natura juridică a acestei din urmă sancțiuni a fost creionată în mod repetat în jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, prin Decizia nr. 641 din 17 mai 2011. Curtea a reținut că, din examinarea prevederilor legale care conturează regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, rezultă că aceasta se aplică în urma constatării încălcării unor dispoziții legale, în scopul de a sancționa și a contribui la educarea și reabilitarea contravenientului care nu are resurse bănești suficiente pentru a achita o amendă contravențională. Raportat la natura juridică a acestei sancțiuni contravenționale, instanța apreciază că aplicarea regimului juridic al executării creanțelor fiscale este de natură a conduce la încălcarea dreptului contravenientului la soluționarea cauzei sale într-un termen rezonabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în practică, organul fiscal emite periodic o noua somație și un nou titlu executoriu pentru executarea amenzii contravenționale, invocând întreruperea termenului de prescripție și prelungind astfel cu mult mai mult termenul de 5 ani, socotit de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a rămas definitivă sancțiunea contravențională. În final, instanța arată că, în cauza de față, contravenientul a fost sancționat prin procesul-verbal din 4 februarie 2011, pentru o faptă săvârșită la aceeași dată. Or, termenul de prescripție a executării amenzii contravenționale a început să curgă la data de 1 ianuarie 2012, urmând a se împlini la 1 ianuarie 2017. Cererea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității a fost înregistrată la instanță la 25 august 2016, deci după trecerea unei perioade de patru ani și șase luni de la data rămânerii definitive a sancțiunii amenzii contravenționale. ...