Decizia ÎCCJ nr. 15/2019 (RIL)Punctul 6

6. Punctul de vedere al Direcției legislație, studii, documentare și informatică juridică a Înaltei Curți de Casație și Justiție Referitor la problema de drept care face obiectul prezentului recurs în interesul legii, s-a opinat în sensul că, în ipoteza renunțării la urmărirea penală, dispozițiile art. 318 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală reglementează posibilitatea procurorului de a dispune îndeplinirea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității față de suspect sau inculpat, fără a exclude suspectul ori inculpatul minor de sub incidența acestora. În contextul obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prevăzută în art. 318 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală, consultarea suspectului sau a inculpatului minor la care se referă partea introductivă a art. 318 alin. (6) din Codul de procedură penală implică manifestarea acordului minorului care a împlinit vârsta de 16 ani pentru prestarea muncii, acest acord fiind necesar atât din perspectiva asigurării conformității cu dispozițiile art. 42 din Constituție referitoare la interzicerea muncii forțate, cât și din perspectiva asigurării conformității cu dispozițiile art. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la interzicerea muncii forțate sau obligatorii. S-a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile generale cuprinse în art. 504 din Codul de procedură penală, urmărirea și judecarea infracțiunilor săvârșite de minori, precum și punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceștia se fac potrivit procedurii obișnuite, cu completările și derogările prevăzute în prezentul capitol și în secțiunea a 8-a a cap. I din titlul V al părții generale (care cuprinde dispoziții speciale privind măsurile preventive aplicate minorilor). În consecință, în absența unei dispoziții speciale și derogatorii, în temeiul art. 504 din Codul de procedură penală rămân pe deplin aplicabile, în cazul minorilor, dispozițiile care reglementează renunțarea la urmărirea penală prevăzute în art. 318 din Codul de procedură penală, inclusiv dispozițiile art. 318 alin. (6) lit. c) din Codul de procedură penală referitoare la posibilitatea dispunerii obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității față de minorul care a împlinit vârsta de 16 ani. În acest context, s-a opinat că nereglementarea obligației de a presta o muncă în folosul comunității în cadrul dispozițiilor cuprinse în Codul penal privitoare la măsurile educative neprivative de libertate nu poate produce niciun efect asupra modului de aplicare a dispozițiilor cuprinse în Codul de procedură penală. S-a mai arătat că dispozițiile art. 11 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că minorul care nu a împlinit vârsta de 16 ani nu poate fi sancționat cu prestarea unei activități în folosul comunității. În consecință, minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate fi sancționat contravențional cu prestarea unei astfel de activități. De asemenea, în dispozițiile art. 39^1 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, se prevăd următoarele: (1) În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată. (2) În cazul în care contravenientul, citat de instanță, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1) , instanța procedează la înlocuirea amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore. Atât din dispozițiile art. 11 alin. (4) , cât și din dispozițiile art. 39^1 alin. (1) și (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că minorul care a împlinit vârsta de 16 ani poate fi sancționat contravențional cu prestarea unei activități în folosul comunității și poate fi subiect al înlocuirii amenzii contravenționale neachitate cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității. Renunțarea la urmărirea penală reglementată în art. 318 din Codul de procedură penală implică săvârșirea de către minor a unei infracțiuni, ca faptă inclusă în sfera ilicitului penal, care, prin ipoteză, prezintă o gravitate superioară în raport cu faptele incluse în sfera ilicitului contravențional. În condițiile în care legislația română admite posibilitatea sancționării minorului care a împlinit vârsta de 16 ani cu prestarea unei activități în folosul comunității pentru fapte ce se circumscriu ariei ilicitului contravențional, a fortiori obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității poate fi dispusă față de suspectul sau inculpatul minor care a împlinit vârsta de 16 ani pentru fapte ce se circumscriu ariei ilicitului penal, în cazul în care acesta beneficiază de renunțarea la urmărirea penală. ...