Decizia CCR nr. 693/2018Punctul 26

26. Astfel, Curtea a reținut că, deși este corectă susținerea potrivit căreia o persoană care îndeplinește o funcție de conducere în entitățile prevăzute de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 78/2000 reprezintă și apără interesele acestei entități, urmărind obținerea cât mai multor beneficii pentru cei ale căror interese le protejează, nu poate fi acceptată ideea obținerii acestor foloase/beneficii într-un cadru ce excedează dispozițiilor legale. Orice bun sau folos care se cuvine, potrivit legii, entităților enumerate de dispozițiile de lege criticate își pierde acest caracter dacă acesta a fost obținut prin utilizarea unor mijloace nelegale - prin folosirea influenței ori autorității - mijloace care în final alterează voința liberă ce se regăsește în relațiile dintre aceste entități și alte organisme sau persoane. În fapt, în acest caz, prin utilizarea unor mijloace nelegale se tinde la o deturnare a scopului în care se acționează, acesta devenind unul ilicit și, prin urmare, bunul sau folosul obținut în acest mod devine necuvenit. Astfel, orice rezultat, orice urmare obținută prin metode care contravin legii reprezintă întotdeauna un folos necuvenit, în sensul art. 13 din Legea nr. 78/2000 (Decizia nr. 547 din 13 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 952 din 29 noiembrie 2017). ...