Decizia CCR nr. 685/2018Punctul 87

87. Sub aspectul înfrângerii garanțiilor constituționale ale accesului liber la justiție se arată că Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit dispozițiilor Constituției, are două mari prerogative și anume: rolul de instanță judecătorească și rolul de a asigura aplicarea unitară a legii. Aceste competențe constituționale se realizează doar prin completurile de judecată ce funcționează în cadrul instanței supreme, iar nu prin Colegiul de conducere care are atribuții pur administrative. Prin urmare, se poate vorbi de o încălcare a dreptului de acces la o instanță și de încălcarea garanțiilor oferite de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, doar atunci când Înalta Curte își exercită rolul de instanță judecătorească. De altfel, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului prevede în mod explicit faptul că de protecția oferită de acest text convențional beneficiază orice persoană, atunci când instanța este chemată să hotărască asupra încălcărilor drepturilor și obligațiilor cu caracter civil sau asupra unei acuzații în materie penală. Or, Colegiul de conducere nu tranșează niciodată asupra unui litigiu cu caracter civil și nici asupra vreunei acuzații în materie penală. Problema în discuție este, însă, generată de modul în care Colegiul de conducere al instanței supreme a înțeles să interpreteze și să aplice legea, în adoptarea hotărârilor sale de stabilire a Completurilor de 5 judecători. Sub acest aspect se susține că, deși Colegiul de conducere are atribuții administrative prevăzute de lege în ceea ce privește aprobarea numărului și compunerii completurilor de 5 judecători, cea care stabilește cu privire la legalitatea constituirii completului învestit cu soluționarea unei cauze este instanța judecătorească. Codurile de procedură reglementează remedii în eventualitatea greșitei compuneri a completurilor de judecată. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din Codul de procedură civilă, hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când au fost date de o instanță cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, iar potrivit art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală, se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive, atunci când instanța nu a fost compusă potrivit legii. Mai mult decât atât, excepția nelegalei constituiri a completului de judecată poate fi invocată oricând de instanță din oficiu și de părțile din raportul juridic dedus judecății. Or, se arată că, deși prim-ministrul României susține că încă din anul 2014 completurile de 5 judecători au fost nelegal constituite, nicio parte nu a invocat această excepție în cadrul procedurilor de judecată parcurse. Se mai arată că în cadrul procedurii de dezbatere a prezentului conflict juridic de natură constituțională a fost depusă la dosar o intervenție sub forma amicus curiae, autorul intervenției fiind el însuși parte într-un litigiu soluționat de un complet de 5 judecători și nu a invocat pe parcursul procedurii la care a participat problema legalei constituiri a completului. ...