Decizia CCR nr. 685/2018Paragraful 6

În dezacord cu soluția pronunțată cu majoritate de voturi de Curtea Constituțională, considerăm că instanța de contencios constituțional ar fi trebuit să constate că în cauză nu a existat și nu există un conflict juridic de natură constituțională între Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, deoarece: – Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Colegiul de conducere, nu și-a arogat puteri, atribuții, competențe sau prerogative de legiuitor, ci a aplicat, în limitele competențelor conferite de lege, dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, astfel cum au fost modificate prin prevederile Legii nr. 255/2013 și ale Legii nr. 207/2018, cu privire la configurația/compunerea completurilor de 5 judecători, în cauză neputându-se, totodată, pune în discuție vreun refuz explicit al instanței supreme de a aplica o lege adoptată de Parlament; ... – nu a existat o situație conflictuală între Parlamentul României, pe de o parte, și Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de altă parte, care să rezide în mod direct din textul Constituției, exercitarea atribuțiilor de către Colegiul de conducere al instanței supreme neputând fi calificată, din punct de vedere juridic, drept o exercitare a unor competențe de rang constituțional, acestea nefiind prevăzute expres în Legea fundamentală, ci doar în Legea infraconstituțională nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, fiind deci atribuții de rang legal; ... – în fapt, a fost dedus judecății Curții Constituționale un conflict clasic de drept administrativ, de competența unei instanțe judecătorești; ... – nu s-a putut stabili o încălcare a principiului cooperării loiale între autorități din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât instanța supremă nu a încălcat atribuțiile Parlamentului, forul legislativ exercitându-și nestingherit competența de legiferare. ...