Decizia CCR nr. 669/2018Punctul 11

11. Reține că procedura examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație nu este una „administrativă“, ci una „judiciară/jurisdicțională“, acest lucru rezultând din examinarea întregii reglementări. Astfel, admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format dintr-un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului. Totodată, dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) , art. 437 și art. 438 din Codul de procedură penală, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Dacă cererea de recurs în casație a fost retrasă, instanța ia act de retragere prin încheiere. În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 din Codul de procedură penală, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație. De asemenea, instanța care admite, în principiu, cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii, putând impune respectarea de către condamnat a unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală. În aceste condiții, instanța apreciază că procedura judiciară a examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație nu poate fi diferită de celelalte proceduri judiciare menționate anterior, inclusiv sub aspectul respectării principiilor fundamentale ale oricărei proceduri desfășurate în fața judecătorului, respectiv dreptul la apărare, inclusiv prin asigurarea prezenței unui avocat ales sau desemnat din oficiu, dreptul de a fi informat cu privire la data procesului prin emiterea citației, dreptul de a compărea în persoană în fața judecătorului, dreptul de a pune concluzii orale în condiții de contradictorialitate, egalitatea de arme între acuzare și apărare, respectiv, dintre persoana care a formulat cererea de recurs în casație și celelalte persoane care au figurat ca părți în cauza penală soluționată definitiv, toate acestea fiind drepturi protejate de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. ...