Decizia CCR nr. 603/2018Punctul 7

7. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, dispozițiile art. 20, art. 21 și art. 52 din Constituție nefiind încălcate, pentru că ele reglementează, în esență, dreptul de acces la o instanță al oricărei persoane și dreptul la un proces echitabil în scopul recunoașterii dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului vătămător emis de o autoritate publică și repararea pagubei suferite. Or, procedura instituită de art. 205 și următoarele din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în temeiul căreia reclamanta s-a adresat organului fiscal de soluționare a contestației formulate împotriva deciziei de impunere, este o procedură pur administrativă, și nu una administrativ-jurisdicțională, ceea ce înseamnă că nu reprezintă decât posibilitatea acordată organului fiscal de a-și revoca propriile acte, în cazul în care acestea au fost nelegal emise. Codul de procedură fiscală pune la îndemâna oricărei părți interesate demersuri procedurale, tocmai în vederea respectării accesului liber la o instanță și a dreptului la un proces echitabil, postulate constituționale clamate de reclamantă și valorificate tocmai prin acțiunea introductivă înregistrată în prezenta cauză. Astfel, decizia de soluționare a contestației, chiar și cea prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației, cum este cea din litigiul pendinte, nu constituie un act administrativ definitiv, ci ea este supusă controlului instanțelor de judecată, potrivit prevederilor art. 218 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ceea ce reprezintă manifestarea expresă a respectării drepturilor invocate de reclamanta recurentă în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 214 alin. (1) lit. a) din același act normativ. ...