Decizia CCR nr. 577/2018Punctul 6

6. Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că din actele normative internaționale invocate de autoarea excepției rezultă că, în situația soluționării anumitor tipuri de cereri - care nu privesc o acuzație în materie penală -, nu se impune, în mod obligatoriu, ca legiuitorul să prevadă posibilitatea supunerii hotărârii pronunțate unui control de legalitate și temeinicie efectuat de către o instanță superioară. În același sens sunt și prevederile constituționale care stipulează că exercitarea căilor de atac se face „în condițiile legii“ (art. 129 din Constituție). Consideră că nu este încălcat accesul liber la justiție, în condițiile în care cererea formulată a fost supusă analizei unui judecător independent și imparțial. De asemenea, dispozițiile art. 250 alin. (4) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiului egalității în fața legii, întrucât textul de lege menționat se aplică, fără excepție, tuturor persoanelor aflate în situații similare. În ceea ce privește dispozițiile art. 250 alin. (5^1) din Codul de procedură penală, arată că acestea fac trimitere - relativ la procedura de urmat în cazul soluționării de către judecătorul de cameră preliminară a unei cereri având ca obiect contestarea luării măsurilor asigurătorii de către procuror - la procedura aplicabilă în cazul soluționării unei astfel de cereri de către judecătorul de drepturi și libertăți, reglementată în cuprinsul dispozițiilor alin. (4) al aceluiași articol. Or, procedând astfel, nu se poate reține că legiuitorul a încălcat principiul separației funcțiilor judiciare - cu referire la cele exercitate de judecătorul de drepturi și libertăți, respectiv de judecătorul de cameră preliminară -, în condițiile în care este vizată exclusiv procedura de soluționare a contestației, care, din considerente de politică legislativă, poate fi comună mai multor instituții procesual penale. ...