Decizia CCR nr. 557/2018Punctul 9

9. Se mai arată că prevederile legale criticate, în interpretarea dată de instanța de judecată învestită cu soluționarea fondului cauzei, reprezintă o restrângere a dreptului de a cere desființarea executării silite, cuprins în art. 389 din Codul de procedură civilă din 1865, fără ca această restrângere să îndeplinească condițiile reglementate de art. 53 din Constituție. Astfel, se arată că o excludere totală de la sancțiunea perimării și, implicit, negarea dreptului de a cere desființarea executării silite reprezintă o ingerință mult prea severă pentru a putea fi considerată necesară într-o societate democratică. Mai mult, restrângerea aplicabilității perimării aduce atingere previzibilității circuitului civil, iar lipsa unei simple formalități (somația), care conduce la neutralizarea unui drept ce apără securitatea circuitului civil, este o măsură vădit proporțională cu situația care a determinat-o. ...