Decizia CCR nr. 538/2018Punctul 43

43. Suplimentar față de motivele prezentate în susținerea sesizării, autorul acesteia arată că, din interpretarea istorică a prevederilor art. 107 alin. (1) -(3) , coroborate cu art. 85 din Legea fundamentală, dar și din analiza dispozițiilor Legii nr. 90/2001, rezultă că voința constituantului originar - neechivocă și nesusceptibilă de interpretări - a fost aceea de a nu permite prim-ministrului să desemneze un locțiitor care să preia temporar funcția prim-ministrului sau atribuții ale acestuia, dacă acesta este în imposibilitate temporară de a-și exercita atribuțiile. Cât privește Legea nr. 90/2001, aceasta prevede, potrivit art. 48 coroborat cu art. 51, doar posibilitatea ca un ministru care, din diferite motive, nu-și poate exercita atribuțiile curente, să desemneze un secretar de stat în vederea exercitării acestor atribuții, fără a reglementa, însă, o asemenea ipoteză și pentru prim-ministru. Mai mult, în literatura de specialitate a fost exprimată opinia potrivit căreia prim-ministrul nu-și poate delega atribuțiile, chiar dacă lipsește din țară sau absentează din alt motiv și că numai Președintele României poate da o asemenea delegare prin numirea unui prim-ministru interimar. ...