Decizia CCR nr. 538/2018Punctul II

II. Analiza pe fond a cererii formulate de către Președintele României 52. Raportat la situația de fapt litigioasă, Curtea reține că prim-ministrul a emis Decizia nr. 247/2018 prin care a delegat unele dintre atribuțiile sale operative unui viceprim-ministru, pentru perioada 6-13 august 2018. Întrucât Constituția nu distinge în privința împrejurărilor ce determină imposibilitatea prim-ministrului de a-și exercita, personal, atribuțiile, autorul sesizării - Președintele României - solicită Curții să definească sintagma „imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile“ din cuprinsul art. 107 alin. (3) din Legea fundamentală și să constate, în consecință, existența unui conflict juridic de natură constituțională generat, pe de o parte, de omisiunea prim-ministrului de a-l informa în privința stării sale de imposibilitate și, pe de altă parte, de acțiunea acestuia de a emite Decizia nr. 247/2018, cu depășirea competenței constituționale exclusive a Președintelui în această materie. ... 53. Pentru a se stabili însă existența unui conflict juridic de natură constituțională în sensul art. 146 lit. e) din Constituție, Curtea trebuie mai întâi să determine dacă autoritățile publice implicate în acest diferend au încălcat vreun text constituțional sau au avut o conduită contrară normelor fundamentale. Altfel spus, dacă s-a produs un conflict nu doar juridic (și cu atât mai puțin, de ordin politic), ci și de natură constituțională. ... 54. În raport cu specificul prezentei spețe și al motivării autorului sesizării, Curtea urmează să analizeze următoarele aspecte: a) semnificația sintagmei „imposibilitate de a-și exercita atribuțiile“ din cuprinsul art. 107 alin. (3) din Constituție; b) dacă, prin emiterea Deciziei nr. 247/2018, prim-ministrul a procedat într-un mod contrar art. 107 alin. (3) din Constituție, în raport cu interpretarea constituțională a acestei sintagme ce rezultă în urma analizei de la lit. a) ; c) în ipoteza unui răspuns afirmativ la chestiunea de la lit. b) , dacă respectiva conduită este/a fost generatoare a unui blocaj instituțional. ... 55. Pentru a ajunge, punctual, la aspectele de mai sus, Curtea va analiza, în prealabil, rolul și atribuțiile Guvernului, configurate la nivelul Constituției și al legislației incidente, precum și poziția pe care prim-ministrul o are în cadrul Guvernului și în relația cu alte autorități/instituții publice fundamentale. ... 56. Potrivit art. 102 alin. (1) din Constituție, „(1) Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea generală a administrației publice.“ Textul atribuie Guvernului un dublu rol fundamental: un rol politic și un rol administrativ. Rolul politic se reflectă în aplicarea programului său de guvernare, acceptat de Parlament odată cu învestirea, în planul politicii interne și externe a țării; rolul administrativ se concretizează prin exercitarea conducerii generale a administrației publice, în scopul asigurării aducerii la îndeplinire a măsurilor adoptate în vederea realizării rolului său politic. Rolul Guvernului astfel stabilit în Constituție se concretizează în atribuțiile acestuia, reglementate în legea organică proprie - Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările și completările ulterioare. ... 57. Prim-ministrul deține un loc aparte - primus inter pares - în structura Guvernului, Constituția asigurându-i, pe lângă prerogativa esențială de conducere a Guvernului și coordonare a activității membrilor acestuia, cu respectarea atribuțiilor ce le revin [art. 107 alin. (1) ], un statut special și o poziție de autoritate executivă de sine stătătoare, cu prerogative proprii, exclusive. Acestea vizează, în esență, raporturile sale cu Parlamentul și cu Președintele României, raporturi ce sunt, însă, indisolubil legate de rolul constituțional al Guvernului. Astfel, Președintele României desemnează candidatul pentru funcția de prim-ministru [art. 85 alin. (1) ], urmând ca acesta să ceară votul de încredere al Parlamentului asupra programului și a întregii liste a Guvernului [art. 103 alin. (2) ]; prim-ministrul poate cere participarea Președintelui României la ședințele Guvernului și în alte situații decât cele prevăzute de art. 87 alin. (1) ; prim-ministrul contrasemnează decretele emise de Președintele României în exercitarea atribuțiilor sale prevăzute în art. 91 alin. (1) și (2) , art. 92 alin. (2) și (3) , art. 93 alin. (1) și art. 94 lit. a) , b) și d) [art. 100 alin. (2) ]; prim-ministrul prezintă Camerei Deputaților sau Senatului rapoarte și declarații cu privire la politica Guvernului, care se dezbat cu prioritate [art. 107 alin. (1) fraza a doua]; prim-ministrul propune Președintelui numirea și revocarea unor membri ai Guvernului [art. 85 alin. (2) ], precum și desemnarea unor interimari [art. 107 alin. (4) ]; propune Parlamentului aprobarea noii structuri sau compoziții politice a Guvernului, în caz de remaniere guvernamentală [art. 85 alin. (2) și (3) ]; semnează hotărârile și ordonanțele adoptate de Guvern [art. 108 alin. (4) ]; prim-ministrul are dreptul de a sesiza Curtea Constituțională cu o cerere pentru soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională [art. 146 lit. e) ]; Guvernul este demis dacă prim-ministrul se află într-una din cazurile de încetare a funcției de membru al Guvernului, prevăzute la art. 106 sau se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile mai mult de 45 de zile [art. 110 alin. (2) ]; spre deosebire de ceilalți membri ai Guvernului, prim-ministrul nu poate fi revocat de Președintele statului [art. 107 alin. (2) ]. Toate aceste competențe/prerogative de ordin constituțional îl vizează direct, exclusiv și personal pe prim-ministru. ... 58. Dezvoltând cadrul constituțional, Legea nr. 90/2001 prevede, la rândul său, o serie de alte atribuții exercitate personal și exclusiv de prim-ministru, exemplificative fiind cele reglementate la art. 4, art. 6 - potrivit cărora ia act de demisiile membrilor Guvernului, art. 8, toate atribuțiile prevăzute în secțiunea a 4-a - Primul-ministru, art. 13-19, din Legea nr. 9/2001, care vizează, în esență, calitatea acestuia de vicepreședinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării și toate atribuțiile ce decurg din această calitate, precum și atribuții legate de numiri și eliberări din funcții în cadrul Guvernului, art. 24 - potrivit căruia „Ședințele Guvernului se convoacă și sunt conduse de primul-ministru“, art. 27 - referitor la dreptul distinct de decizie al prim-ministrului în lipsa consensului, precum și la semnarea hotărârilor și ordonanțelor Guvernului sau art. 37 - cu privire la solicitarea adresată Parlamentului cu privire la modificarea structurii Guvernului. ... 59. Așa fiind, Curtea constată că atribuțiile/prerogativele exercitate exclusiv de prim-ministru în realizarea rolului politic al Guvernului sunt, în primul rând, cele de conducere și de reprezentare a Guvernului în raporturile cu celelalte autorități publice constituționale, cum ar fi Președintele României, Parlamentul, Curtea Constituțională, precum și de coordonare a activității membrilor Guvernului, cu respectarea atribuțiilor ce le revin. Aceste atribuții concretizează rolul eminamente politic și exclusiv al prim-ministrului în realizarea programului de guvernare, prin asigurarea îndeplinirii măsurilor adoptate în planul politicii interne și externe a țării. Este evident că aceste atribuții exclusive, fiind direct legate de rolul politic al prim-ministrului în structura statutului de drept, nu pot fi delegate, fiind indisolubil legate de persoana prim-ministrului titular, numit în funcție potrivit normelor constituționale. ... 60. Dincolo de aceste atribuții ce justifică poziția deosebită a prim-ministrului în rândul membrilor Guvernului și calitatea sa de autoritate executivă administrativă distinctă, prim-ministrul îndeplinește și alte sarcini, specifice oricărui conducător al unei autorități/instituții publice sau oricărei entități juridice. Acestea presupun activități zilnice, de rutină, prin care se asigură buna funcționare a autorității/instituției publice. Funcționarea Guvernului în bune condiții impune ca aceste activități cu caracter administrativ să fie exercitate, în lipsa prim-ministrului, de către un alt membru al Guvernului, care urmează să vegheze asupra executării acțiunilor deja hotărâte și la buna desfășurare/derulare a activităților aflate în curs. ... 61. În mod evident, toate aceste activități, curente sau urgente, nu pot face obiectul unor reglementări de nivel constituțional sau legal, în sensul restrâns al termenului. O enumerare exhaustivă a unor astfel de atribuții ar fi imposibil de efectuat într-un act normativ primar sau secundar, având în vedere caracterul lor practic, punctual, legat de desfășurarea tuturor activităților de conducere administrativă. În acest sens, Curtea observă art. 18 alin. (2) din Legea nr. 90/2001, potrivit căruia „(2) Primul-ministru îndeplinește orice alte atribuții prevăzute în Constituție și de lege sau care decurg din rolul și funcțiile Guvernului.“ Aceste atribuții nu se pot suprapune celor expres prevăzute în competența prim-ministrului, nu definesc rolul său constituțional și nici nu sunt indisolubil legate de persoana numită în funcția de prim-ministru, astfel că pot fi obiect al unui act de delegare. ... 62. În această categorie de atribuții se pot înscrie și cele care vizează „conducerea operativă a activității Guvernului României“, la care Decizia nr. 247/2018 face referire. Având în vedere definiția din Dicționarul explicativ al limbii române - potrivit căreia „operativ“ înseamnă „care lucrează repede, expeditiv, activ; care are efect (rapid); eficace, eficient; care necesită luarea unor măsuri imediate, rapide și eficiente“ -, rezultă că măsurile luate punctual, pentru asigurarea conducerii operative a activității Guvernului nu pot avea, prin natura lor, capacitatea de a completa, modifica sau afecta programul de guvernare, politica internă și externă a țării sau componența ori structura Guvernului. ... 63. Cât privește pretinsa lipsă de claritate a sintagmei „atribuțiile prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului“ din cuprinsul articolului unic al Deciziei nr. 247/2018, Curtea reține că înțelesul acesteia nu poate fi determinat decât în legătură directă cu dublul rol al Guvernului, cu prerogativele expres rezervate de Constituție și de Legea nr. 90/20001 prim-ministrului, în exclusivitate, precum și cu întreaga concepție a legiuitorului ordinar ce se degajă din economia Legii nr. 90/2001, așa cum au fost acestea prezentate mai sus. Curtea nu poate reține susținerea potrivit căreia din formula „atribuțiile prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului României“ nu se poate determina, în concret, care dintre atribuții urmează a fi exercitate de către persoana desemnată în acest sens. Este adevărat că, dat fiind specificul lor, aceste atribuții de natură „operativă“, efectiv vizate de decizia prim-ministrului, nu puteau fi enumerate în concret și nici exhaustiv, fiind imposibil de prevăzut. Însă, date fiind câmpul său de aplicare, precum și destinatarul actului normativ, este evident că actul normativ contestat nu poate crea confuzie. În cazul de față, norma are un pronunțat caracter tehnic, de specialitate, iar destinatarul său direct - viceprim-ministrul desemnat să exercite acele atribuții privind conducerea operativă a activității Guvernului - este un membru al Guvernului, deci o persoană de specialitate, familiarizată cu tipurile de activități curente desfășurate de prim-ministrul titular și care nu se poate afla în dificultate cu privire la sensul sintagmei „conducerea operativă“. În același sens Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018*), nepublicată încă în Monitorul Oficial al României la data pronunțării prezentei decizii, paragrafele 47 și 48, prin care a statuat următoarele: „Semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi.“ Așa fiind, criticile autorului sesizării referitoare la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție nu sunt întemeiate. *) Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018. ... a) Semnificația sintagmei „imposibilitate de a-și exercita atribuțiile“ din cuprinsul art. 107 alin. (3) din Constituție 64. Potrivit art. 107 alin. (3) din Constituție: „(3) Dacă primul-ministru se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 106, cu excepția revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile, Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile primului-ministru, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă primul-ministru își reia activitatea în Guvern.“ ... 65. Întrucât dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituție nu fac niciun fel de precizare cu privire la natura împrejurărilor ce determină imposibilitatea exercitării atribuțiilor prim-ministrului, care să definească sensul sintagmei „imposibilitatea exercitării atribuțiilor“, autorul sesizării afirmă faptul că aceasta se referă la orice fel de imposibilitate, indiferent de persistența în timp sau de motivele ce o determină, având în vedere regula potrivit căreia normele constituționale sunt limitative și de strictă interpretare. Prin urmare, în această optică, prim-ministrul este obligat ca, indiferent de motivul și de durata pentru care apreciază că se află în imposibilitate, să-l anunțe pe Președintele României, pentru ca acesta să numească, prin decret, un prim-ministru interimar. ... 66. În consecință, Curtea urmează a defini, în cadrul sintagmei „imposibilitatea exercitării atribuțiilor“, sensul noțiunii de „imposibilitate“, astfel cum acesta apare în cuprinsul art. 107 alin. (3) din Constituție. ... 67. În acest sens, Curtea observă, mai întâi, definiția din Dicționarul explicativ al limbii române a noțiunii analizate, potrivit căreia „imposibilitate“ denotă caracterul sau situația a ceea ce nu este posibil, faptul de a nu putea face ceva, care nu se poate îndeplini, irealizabil, ceea ce este (aproape) cu neputință de realizat; imposibil de făcut, de conceput în mod logic; lucru imposibil; ceea ce împiedică realizarea a ceva; ceea ce nu poate exista; ceea ce nu se poate face, ceea ce nu se poate produce, nu poate fi realizat. ... 68. Sensul noțiunii de „imposibilitate“ care se degajă din aceste definiții este cel al unei imposibilități reale și obiective, și nu relative, care nu depinde de persoană, exterioare acesteia. De asemenea, prin caracterul obiectiv al imposibilității se subînțelege faptul că respectiva situație este insurmontabilă, nu poate fi împiedicată sau îndepărtată, deci nu se poate interveni spre a înlătura respectivul motiv ce a determinat imposibilitatea, utilizându-se metode/mijloace/acțiuni obișnuite, uzuale. De aici rezultă caracterul său extraordinar, ieșit din comun, în afara naturii firești. Trăsătura caracteristică definitorie a „imposibilității“ este aceea că aceasta trebuie să fie reală, obiectivă și de natură insurmontabilă, cu neputință de împiedicat. ... 69. În concluzie, Curtea constată că sensul sintagmei „imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile“, cuprinsă în art. 107 alin. (3) din Constituție, trebuie să se raporteze, invariabil, la caracterul obiectiv, real, cert și demonstrabil/comensurabil al unor evenimente ce au loc independent de conduita subiectivă sau voința unei persoane, exterioare acesteia și care o împiedică în mod evident să-și exercite prerogativele specifice mandatului. ... ... b) Odată explicitat sensul sintagmei „imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile“, Curtea urmează a analiza dacă, prin emiterea Deciziei nr. 247/2018, prim-ministrul a procedat într-un mod contrar art. 107 alin. (3) din Constituție, în raport cu interpretarea constituțională a acestei sintagme. 70. Decizia nr. 247 din 31 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 31 iulie 2018, semnată de prim-ministrul în funcție și contrasemnată de secretarul general al Guvernului, are următorul conținut: În temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, prim-ministrul emite prezenta decizie. + ARTICOL UNIC În perioada 6-13 august 2018, domnul Paul Stănescu, viceprim-ministru, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, exercită atribuțiile prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului României. ... 71. Potrivit susținerilor autorului cererii, prin emiterea acestei decizii, prim-ministrul s-a plasat în afara cadrului constituțional, încălcând competența exclusivă a Președintelui României de a numi, în temeiul art. 107 alin. (3) din Constituție, un prim-ministru interimar, în considerarea imposibilității prim-ministrului titular de a-și exercita direct atribuțiile. Constituția nu prevede posibilitatea acestuia de a-și delega propriile atribuții, această operațiune realizându-se exclusiv în conformitate cu norma fundamentală anterior menționată, respectiv prin Decret al Președintelui de numire a unuia dintre membrii Guvernului în calitate de prim-ministru interimar. ... 72. Revine Curții a examina incidența art. 107 alin. (3) din Constituție la speța de față, respectiv emiterea unei decizii prin care prim-ministrul își deleagă unele atribuții, respectiv pe cele privind conducerea operativă a activității Guvernului României, unui viceprim-ministru, prin raportare la criticile formulate în prezenta sesizare. ... 73. Potrivit art. 107 alin. (3) din Legea fundamentală, interimatul prim-ministrului intervine dacă acesta se află în una dintre situațiile prevăzute la articolul 106, cu excepția revocării, sau este în imposibilitate de a-și exercita atribuțiile. Președintele României va desemna un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, pentru a îndeplini atribuțiile prim-ministrului, până la formarea noului Guvern. Interimatul, pe perioada imposibilității exercitării atribuțiilor, încetează dacă prim-ministrul își reia activitatea în Guvern. Articolul 106 din Constituție, cu titlul marginal Încetarea funcției de membru al Guvernului, prevede că „Funcția de membru al Guvernului încetează în urma demisiei, a revocării, a pierderii drepturilor electorale, a stării de incompatibilitate, a decesului, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.“ Coroborând cele două texte fundamentale, rezultă că situațiile limitativ prevăzute de Constituție pentru care se declanșează procedura instituirii interimatului prim-ministrului sunt: demisia, pierderea drepturilor electorale, starea de incompatibilitate, decesul sau imposibilitatea exercitării atribuțiilor, ori alte cazuri prevăzute de lege. ... 74. Curtea constată că toate situațiile enumerate în art. 106 din Constituție au ca element comun survenirea, în timpul exercitării mandatului, a unui act sau unei stări de fapt sau de drept obiective, care împiedică în mod indiscutabil exercitarea atribuțiilor specifice mandatului, determinând încetarea funcției de membru al Guvernului. Această caracteristică comună dezvăluie rațiunea pentru care legiuitorul constituant, atunci când a reglementat interimatul prim-ministrului, a făcut trimitere, în art. 107 alin. (3) din Constituție, la situațiile limitativ și expres prevăzute în art. 106, aplicabile oricărui membru al Guvernului, alăturând acestora, în considerarea calității sale cu totul distincte prin raportare la ceilalți membri ai Guvernului, și pe cea referitoare la imposibilitatea exercitării atribuțiilor prim-ministrului. Doar acest element comun, al factorului obiectiv, explică în mod rațional enumerarea acestor cazuri în cuprinsul aceleiași norme constituționale a art. 107 alin. (3) , prin utilizarea tehnicii normei de trimitere la art. 106, pentru a defini în mod sistematizat, coerent și complet ipotezele ce justifică interimatul prim-ministrului. Astfel, dacă în cuprinsul art. 106, cazurile de încetare a funcției de membru al Guvernului sunt determinate precis, limitativ și expres - demisia, revocarea, pierderea drepturilor electorale, starea de incompatibilitate și decesul -, legiuitorul constituant a utilizat sintagma analizată, ce are caracter de generalitate, pentru a acoperi orice altă situație care se caracterizează prin aceleași trăsături cu ale cazurilor limitativ enumerate, respectiv să fie real, obiectiv și insurmontabil și care conduce la același efect, cel al împiedicării obiective - de jure sau de facto - a exercitării în continuare a prerogativelor mandatului de prim-ministru. ... 75. Decizia nr. 247/2018 reprezintă actul administrativ al prim-ministrului prin care un viceprim-ministru este împuternicit să exercite atribuțiile privind conducerea operativă a activității Guvernului României în perioada 6-13 august 2018. Analizând conținutul și efectele juridice ale acestei decizii, prin raportare la sensul sintagmei „imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile“, cuprins în art. 107 alin. (3) din Constituție, astfel cum a fost explicitat în prealabil, Curtea constată că nu sunt întrunite elementele caracteristice unei situații de imposibilitate a exercitării atribuțiilor specifice mandatului de prim-ministru, în considerarea argumentelor ce urmează a fi expuse. ... 76. Astfel, decizia fixează o perioadă scurtă de timp în care doar unele dintre atribuțiile prim-ministrului, și nu toate, urmează a fi exercitate de un alt membru al Guvernului. Potrivit Deciziei nr. 247/2018, titularul de drept al funcției de prim-ministru își menține celelalte atribuții specifice, ceea ce indică, în mod indubitabil, deplina sa capacitate fizică, psihică și intelectuală de a le exercita. Or, art. 107 alin. (3) din Constituție, prin utilizarea substantivului „atribuțiilor“, are în vedere, în mod evident, o imposibilitate totală, care vizează neputința generală, absolută de exercitare a tuturor atribuțiilor specifice mandatului. Doar astfel imposibilitatea poate fi obiectivă, deoarece, în discuție fiind capacitatea fizică și intelectuală a persoanei de a analiza și decide, nu se poate concepe că, în privința anumitor atribuții, aceasta are posibilitatea de a decide, iar cu privire la altele, nu. ... 77. Pe de altă parte, utilizarea substantivului „atribuțiilor“ la forma articulată a pluralului în cuprinsul dispozițiilor art. 107 alin. (3) din Legea fundamentală indică plenitudinea de competență de care se bucură prim-ministrul interimar. Așadar, mandatul constituțional al prim-ministrului interimar nu cunoaște niciun fel de limitare, acesta fiind îndrituit direct de norma constituțională invocată să exercite aceleași atribuții ca și titularul de drept. ... 78. Din cele de mai sus rezultă, raportat la obiectul cererii de constatare a conflictului, că numirea unuia dintre viceprim-miniștri pentru a exercita unele atribuții ale prim-ministrului nu poate echivala cu instituirea de facto a unui prim-ministru interimar, deoarece din cuprinsul Deciziei nr. 247/2018 nu rezultă, pe de o parte, existența unei stări de imposibilitate totale, care ar împiedica în mod real, obiectiv și insurmontabil prim-ministrul titular de la exercitarea tuturor atribuțiilor sale, iar, pe de altă parte, din conținutul acesteia lipsește elementul esențial al plenitudinii de competență de care beneficiază, în temeiul Constituției, prim-ministrul interimar. Cu alte cuvinte, nu se poate susține că Decizia nr. 247/2018 ar avea, în fapt, aceleași efecte juridice cu cele specifice decretului prin care Președintele României numește, în temeiul art. 107 alin. (3) din Constituție, un prim-ministru interimar care să exercite (toate) atribuțiile prim-ministrului, până la formarea noului Guvern. Decizia contestată are natura unui act administrativ prin care șeful Guvernului împuternicește unul dintre viceprim-miniștri să exercite unele dintre atribuțiile sale, și anume cele referitoare la conducerea operativă a activității Guvernului, pentru o perioadă scurtă și determinată. ... 79. Curtea reține că, spre deosebire de efectul Deciziei nr. 247/2018, interimatul reglementat de art. 107 alin. (3) din Constituție survine ca urmare a unui eveniment extraordinar intervenit în cursul exercitării mandatului prim-ministrului titular și reprezintă, prin urmare, o soluție temporară, tranzitorie și de excepție, prin care se mențin stabilitatea, continuitatea și buna funcționare a Guvernului, până la formarea unui nou Guvern, dacă starea imposibilității în care se află prim-ministrul titular nu încetează în termen de 45 de zile. Interimatul astfel instituit are în vedere, prin urmare, imposibilitatea obiectivă, reală și insurmontabilă în care se află prim-ministrul, fără a fi cunoscută perioada de timp în care această situație va persista. De aceea, pentru conducerea și coordonarea aceluiași Guvern, prim-ministrul interimar se bucură de plenitudine de competență, identică cu cea a prim-ministrului titular de drept, pe durata maximală a termenului de 45 de zile, însă lipsa titularului de drept al funcției peste acest termen determină, potrivit art. 110 alin. (2) din Constituție, demiterea Guvernului și declanșarea procedurii formării unui nou Guvern. ... 80. Or, în speța de față, nu se poate pune problema riscului creării unei situații de instabilitate sau întrerupere a activității guvernamentale, prin absența prim-ministrului de la coordonarea și conducerea, în mod direct, a activității Guvernului pentru o perioadă de 8 zile (6-13 august 2018). Dimpotrivă, Decizia este emisă cu intenția evidentă de a asigura continuitatea în aceleași condiții a activităților specifice Guvernului, prin delegarea atribuțiilor cu caracter operativ unui viceprim-ministru. Prin urmare, nici ipoteza cuprinsă în art. 107 alin. (3) fraza întâi, ultima teză - „până la formarea noului Guvern“ - nu își găsește aplicarea în cazul de față. ... 81. În concluzie, Curtea constată că situația de drept și de fapt exprimată prin Decizia nr. 247/2018 a prim-ministrului României nu corespunde ipotezei instituite de legiuitorul constituant la art. 107 alin. (3) din Legea fundamentală, de vreme ce aceasta nu poate fi caracterizată drept o „imposibilitate de exercitare a atribuțiilor“ ce configurează mandatul prim-ministrului, deoarece: a) lipsește elementul de obiectivitate, de veridicitate și de insurmontabilitate specific imposibilității de exercitare a atribuțiilor; b) competența atribuită prin actul prim-ministrului nu este una plenară, totală (ca în cazul prim-ministrului interimar desemnat prin decret al Președintelui), ci una partajată, limitată doar la acele atribuții ale prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului; c) elementul temporal al pretinsei imposibilități este clar și de la bun început strict determinat în decizia prim-ministrului, fiind, în mod concret, limitat la 8 zile; d) împrejurările de fapt și de drept ce au generat emiterea Deciziei nr. 247/2018 nu pot constitui ipoteze valide pentru instituirea interimatului prim-ministrului, ce are ca scop final și esențial formarea noului Guvern. Prin urmare, art. 107 alin. (3) din Constituție nu poate fi incident în cauză. ... 82. Întrucât nu sunt întrunite condițiile art. 107 alin. (3) din Legea fundamentală cu privire la starea de imposibilitate a prim-ministrului de a-și exercita atribuțiile, nu poate fi reținută nici critica autorului sesizării referitoare la „omisiunea“ prim-ministrului de a-l înștiința pe Președinte cu privire la imposibilitatea în care acesta se află. Așadar, prim-ministrul nu s-a aflat într-o stare de imposibilitate care să necesite încunoștințarea Președintelui în scopul inițierii procedurii pentru numirea unui prim-ministru interimar, în conformitate cu art. 107 alin. (3) din Constituție. ... 83. De altfel, Curtea observă că Decizia nr. 247/2018 se înscrie în practica guvernamentală constantă în materie care demonstrează faptul că, în decursul anilor, prim-miniștrii în funcție au procedat similar cu privire la delegarea atribuțiilor prim-ministrului privind conducerea operativă a activității Guvernului României. Astfel, în perioada decembrie 2013 - august 2017, prim-miniștrii au emis în total 7 decizii similare ca obiect cu Decizia nr. 247/2018, fără a fi contestate de șeful statului, cu atât mai puțin să constituie motiv de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea unei cereri de constatare a unui conflict juridic de natură constituțională. ... 84. Practica prezidențială în materie este de asemenea constantă, în sensul că, în perioada decembrie 1999 - ianuarie 2018 pot fi identificate 5 cazuri de decrete ale Președintelui statului pentru desemnarea unui membru al Guvernului ca prim-ministru interimar, în toate aceste cazuri fiind vorba despre decrete prealabile formării unui nou Guvern, cu o singură excepție, respectiv Decretul nr. 565/2015, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 22 iunie 2015, emis ca urmare a unei scrisori a prim-ministrului în funcție adresate Președintelui, prin care informa cu privire la starea sa de sănătate, ce a constituit motiv de imposibilitate a exercitării atribuțiilor. Această situație de fapt și de drept este, însă, cu totul diferită de cea care a justificat emiterea Deciziei nr. 247/2018 a prim-ministrului - contestată prin prezenta cerere. ... 85. În sfârșit, analizând dispozițiile constituționale și legale din 18 state din Europa, referitoare la procedura de înlocuire a prim-ministrului pe perioada absenței sale, Curtea constată că în 15 state, legislația prevede prerogativa prim-ministrului de a numi, prin act propriu, un înlocuitor pe perioada absenței/concediului sau imposibilității sale temporare de a-și exercita atribuțiile. Acesta este, de regulă, viceprim-ministrul (sau unul dintre aceștia) sau ministrul cu cea mai mare vechime în funcție/cel mai în vârstă sau un alt ministru (Austria, Bulgaria, Cehia, Estonia, Finlanda, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Polonia, Portugalia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia); ... ... c) Posibilitatea creării unui blocaj instituțional 86. Dată fiind concluzia de la pct. b) al analizei de față, Curtea urmează să constate, în consecință, faptul că, nefiind incident textul constituțional pretins încălcat, respectiv art. 107 alin. (3) din Constituție, nu a existat nici aptitudinea/capacitatea pretinsului conflict de a genera un blocaj instituțional. Condițiile stabilite de Curtea Constituțională pe cale jurisprudențială pentru a fi constatată existența unui conflict juridic de natură constituțională sunt subsecvente și cumulative. Constatarea încălcării unui text fundamental reprezintă condiția sine qua non pentru examinarea în continuare a condiției privind generarea unui blocaj instituțional. Doar întrunirea cumulativă a acestor condiții conduce la concluzia existenței unui veritabil conflict juridic de natură constituțională, în sensul acestui concept precizat în jurisprudența Curții Constituționale. Or, neexistând o încălcare a textului constituțional invocat, acesta nefiind incident, Curtea constată că nu a existat nici posibilitatea generării unui blocaj instituțional. ... ... ...