Decizia ÎCCJ nr. 215/2025 (HP)Punctul VII

VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie 33. În majoritate, instanțele au comunicat că orientarea în cadrul practicii judiciare este în sensul că pentru orice drept salarial care se achită lunar curge un termen distinct de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate (Curtea de Apel Oradea - Sentința civilă nr. 339/LMA din 1.04.2022, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul nr. 980/83/2020, rămasă definitivă prin respingerea apelului, prin Decizia civilă nr. 1.371 din 5.10.2022, pronunțată de Curtea de Apel Oradea). ... 34. Opinia de principiu exprimată de judecătorii de la Curtea de Apel Iași a fost în sensul că invocarea principiului nediscriminării drept cauză a cererii de chemare în judecată, în scopul stabilirii și plății cu caracter retroactiv a drepturilor salariale neacordate, nu poate conduce la înlăturarea efectelor îndeplinirii termenului general al prescripției extinctive. ... 35. În același sens, Curtea de Apel Brașov, Curtea de Apel Constanța și Curtea de Apel București au comunicat câte o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la această problemă juridică (Sentința nr. 76/F/29.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 10/64/2023, definitivă sub aspectul soluției pronunțate asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune prin Decizia nr. 6.062 din 12 decembrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, neredactată; Decizia civilă nr. 219 din 2 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 8.992/118/2021; Sentința civilă nr. 444 din 2 iulie 2024, pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. 623/116/2023, definitivă prin nerecurare). ... 36. În sens contrar, a fost exprimată opinia potrivit căreia nu s-a reținut incidența prescripției dreptului material la acțiune, de către judecătorii de la Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal, fiind atașate în acest sens două sentințe (Sentința nr. 199 din 23 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 833/42/2023, definitivă prin Decizia nr. 727 din 13 februarie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, și Sentința nr. 538 din 9 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 443/42/2024, nedefinitivă). ... 37. În cadrul acestei opinii, întrucât s-a contestat ordinul prin care s-a dispus asupra unui mod de calcul al drepturilor salariale ale magistraților, având în vedere valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, începând cu data de 7.12.2018 conform anexei la acel ordin, s-a apreciat că acesta are natura juridică a unui act administrativ normativ, astfel că instanța a reținut că prescripția se analizează în funcție de situația la nivelul familiei ocupaționale. ... 38. Având în vedere aceste considerente, reținând, în esență, natura juridică de act administrativ normativ a Ordinului nr. 551 din 12.04.2023, scopul emitentului actului, care a fost acela de a realiza un mod unitar de salarizare la nivelul familiei ocupaționale, în acord cu hotărârile judecătorești definitive prin care s-a dispus salarizarea prin acordarea valorii de referință sectorială în sumă de 605,225 lei fără aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu luarea în considerare și a deciziilor celorlalți ordonatori de credite de la nivelul familiei ocupaționale, prin care s-a dispus în anii 2021 și 2023 acordarea acelorași drepturi salariale (neavându-se în vedere termenul de 3 ani pentru fiecare persoană în parte), precum și faptul că, potrivit art. 2.537 din Codul civil, prin introducerea unei cereri de chemare în judecată (în cazul reclamanților, data introducerii acțiunilor la Tribunalul Dâmbovița, respectiv la Tribunalul Argeș), termenul de prescripție este întrerupt, instanța a respins excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată. ... 39. În același sens a fost comunicat punctul de vedere al magistraților din cadrul Tribunalului Ilfov, arătându-se că emiterea unor acte administrative prin care se recunosc pe seama unor magistrați și a unei părți a personalului din familia ocupațională „Justiție“ drepturi salariale, prin luarea în considerare a unei VRS de 605,225 lei, începând cu data de 1 august 2016, are semnificația unei renunțări exprese la prescripția împlinită, iar, ca efect al renunțării la o prescripție împlinită, renunțătorul pierde dreptul de a opune prescripția în contra reclamației judiciare a titularului dreptului la acțiune. ... 40. Curțile de apel Timișoara, Suceava, Craiova, Bacău, Târgu Mureș, Cluj, Galați, Pitești și Alba Iulia au comunicat că nu au identificat practică judiciară. ... 41. Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema care formează obiectul sesizării. ... 42. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a comunicat că au fost identificate hotărâri relevante privind problema de drept ce face obiectul sesizării, în acest sens fiind: Decizia nr. 3.622 din 26 iunie 2024, Decizia nr. 2.613 din 16 mai 2024, Decizia nr. 362 din 25 ianuarie 2024, Decizia nr. 67 din 11 ianuarie 2024, Decizia nr. 4.442 din 10 octombrie 2024, Decizia nr. 4.918 din 30 octombrie 2024, Decizia nr. 4.982 din 1 noiembrie 2023, Decizia nr. 5.466 din 22 noiembrie 2024 și Decizia nr. 2.252 din 3 mai 2023. ... 43. Orientarea jurisprudențială exprimată în cuprinsul acestor hotărâri este în sensul că acordarea valorii de referință sectorială de 605,225 lei în raport cu termenul de prescripție al dreptului material la acțiune nu este de natură a încălca principiul nediscriminării, printre considerentele invocate în susținerea acestei orientări fiind și cele potrivit cărora argumentelor referitoare la acordarea drepturilor întemeiate pe aplicarea dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, li se opun dispozițiile Codului civil privind prescripția extinctivă, aceste drepturi putând fi solicitate doar în interiorul termenului general de prescripție. S-a mai arătat că reclamanții sunt îndreptățiți a li se stabili drepturile salariale în raport cu o valoare de referință sectorială de 605,225 lei, prin raportare la principiul nediscriminării salariale, ce are drept finalitate asigurarea unei egalități salariale, din perspectiva unui indicator general aplicabil, la nivelul unei categorii profesionale, având în vedere că la nivelul familiei ocupaționale există personal care beneficiază de o valoare de referință sectorială de 605,225 lei recunoscută, însă, în privința datei de la care trebuia recunoscută, în lipsa unor hotărâri judecătorești prin care să se fi recunoscut dreptul la VRS de 605,225 lei, aceasta trebuia a fi recunoscută cu respectarea termenului de prescripție extinctivă de 3 ani. Totodată, a fost subliniat faptul că, deși este real că dreptul salarial trebuie stabilit la nivelul familiei ocupaționale „Justiție“ prin prisma unei valori de referință sectorială unice, totuși, valorificarea unui astfel de drept, în situația în care beneficiarul a rămas în pasivitate, iar ordonatorul de credite nu s-a conformat benevol obligației legale, este supusă prescripției extinctive a dreptului material la acțiune. ... 44. Având în vedere situația particulară din litigiul în cadrul căruia a fost formulată sesizarea, respectiv cea potrivit căreia reclamanții beneficiază de hotărâre judecătorească definitivă prin care le-au fost recunoscute drepturile salariale calculate prin raportare la VRS de 605,225 lei, cu respectarea art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu o anumită dată, a fost indicată Decizia nr. 15 din 9 ianuarie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, din care au fost redate următoarele considerente relevante: Recurenții-reclamanți invocă nelegalitatea deciziei întrucât dreptul acestora ar fi trebuit recunoscut cu data de 1.08.2016, prin raportare la situația altor colegi care au hotărâri judecătorești prin care instanțele au recunoscut dreptul lor la VRS 605,225 lei începând cu această dată, însă reclamanții nu pot invoca o vătămare prin art. 4 din decizie, întrucât nu aceasta este ipoteza ce le este aplicabilă, ci art. 3 din decizie, care se referă la executarea plății drepturilor cu respectarea dispozitivului hotărârilor judecătorești. În condițiile în care prin sentința ce reprezintă titlul executoriu (Sentința civilă nr. 1.823/4.11.2020 a Tribunalului Alba) a admis excepția prescripției drepturilor reclamanților pentru perioada anterioară datei de 3.07.2017, nu poate fi încălcată autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri și obligat intimatul-pârât să recunoască reclamanților un drept pentru exercitarea căruia o instanță de judecată a considerat că a intervenit prescripția extinctivă. Mai mult decât atât, reclamanții, titulari ei înșiși ai unui titlu executoriu, nu pot invoca în beneficiul lor situația altor colegi care dețin titluri executorii cu recunoașterea dreptului la VRS 605,225 lei începând cu o dată anterioară celei recunoscute reclamanților prin titlu executoriu, respectiv cu data de 1.08.2016. Hotărârile judecătorești la care fac trimitere reclamanții reprezintă decizii de speță, ale căror efecte privesc, în virtutea principiului relativității efectelor judecătorești, doar părțile litigante, drepturile și obligațiile stabilite prin acestea neputând profita sau dăuna terțelor persoane, străine de acest litigiu. ... 45. În plus, s-a învederat că, în cadrul ședinței judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal din data de 22 aprilie 2024, referitor la modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune în cazul cererilor având ca obiect emiterea unui ordin de salarizare prin care indemnizația de încadrare să fie calculată prin raportare la VRS de 605,225 lei, din perspectiva prescripției, ca instituție de drept substanțial (termen general de prescripție de 3 ani) și nu ca instituție de drept procesual (termen de prescripție specific materiei administrative de 1 an), s-a stabilit, în unanimitate, astfel: referitor la litigiile având ca obiect acțiuni prin care se solicită emiterea unor noi ordine de salarizare în cadrul cărora indemnizația de încadrare să fie calculată prin raportare la VRS de 605,225 lei, pentru reclamanții care se prevalează de hotărâri judecătorești definitive anterioare, se impune respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, întrucât reclamanților le-a fost deja recunoscut, cu autoritatea de lucru judecat, dreptul la recalcularea indemnizației de încadrare în raport cu această valoare sectorială de referință; referitor la litigiile privind obligarea la emiterea ordinelor de salarizare în cadrul cărora indemnizația de încadrare să fie calculată prin raportare la VRS de 605,225 lei, în temeiul principiului egalității, raportat la existența unor hotărâri judecătorești emise în favoarea altor persoane încadrate în aceeași categorie profesională din cadrul familiei ocupaționale „Justiție“, termenul până la care se poate recunoaște dreptul la recalcularea VRS este de 3 ani anteriori datei introducerii cererii administrative (în situația în care nu au fost emise ordine de salarizare), având în vedere că aceasta reprezintă momentul ieșirii din pasivitate, respectiv al datei emiterii ordinului de salarizare, pentru situațiile în care au fost emise ordine de salarizare, întrucât emiterea ordinului echivalează cu recunoașterea pretențiilor și, prin urmare, întrerupe cursul prescripției. ... ...