Decizia CCR nr. 459/2018Punctul 21

21. Apreciază că aceste garanții nu sunt respectate de forma actuală a infracțiunii de abuz în serviciu, aceasta punând probleme și din perspectiva art. 1 alin. (4) din Constituție, referitor la principiul separației și echilibrului puterilor legislativă, executivă și judecătorească în cadrul democrației constituționale. Astfel, o faptă obiectivă, tipică, de abuz în serviciu, care ar întruni toate elementele constitutive ale infracțiunii, ar trebui să atragă răspunderea penală conform voinței legiuitorului, însă prin invocarea jurisprudenței Curții Constituționale, instanțele judecătorești ar scoate aceste fapte din sfera răspunderii penale. A lăsa la aprecierea judecătorului de fond, dacă o faptă prin gravitatea ei concretă a depășit sau nu un prag necesar atragerii răspunderii penale, fără a stabili în mod unitar, prin lege, criterii concrete de apreciere cu care să opereze întreaga jurisprudență, reprezintă o încălcare a principiului egalității cetățenilor în fața legii, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituție. ...