Decizia CCR nr. 454/2018Punctul 3

3. În motivarea obiecției de neconstituționalitate, se susține că art. I pct. 37 [cu referire la art. 402 din Codul de procedură civilă] din lege, stabilind că pronunțarea hotărârii se face prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, nu permite stabilirea, cu precizie, a momentului pronunțării hotărârii, creând incertitudini cu privire la acest moment, în condițiile în care legea atribuie momentului pronunțării hotărârii, în unele cazuri, funcția de moment inițial al curgerii termenelor pentru exercitarea unor căi de atac. Opțiunea legiuitorului de a introduce o modalitate alternativă de pronunțare a hotărârii implică adoptarea unei reglementări care să permită determinarea, în mod exact, a momentului pronunțării și care să prezinte nivelul de precizie pe care îl asigură reglementarea pronunțării hotărârii în ședință publică. Or, referirea la punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței este insuficientă pentru a permite determinarea exactă a momentului pronunțării, cu efecte negative pe planul drepturilor a căror exercitare este legată de acest moment, conform legii. ...