Decizia CCR nr. 454/2018Punctul 41

41. În consecință, și potrivit noii soluții legislative preconizate, sub aspectul tezei referitoare la pronunțarea prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, data pronunțării este ziua în care au fost închise dezbaterile în cazul în care instanța judecătorească se pronunță în aceeași zi. La același moment temporar se întocmește minuta, care se pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei în aceeași zi, data hotărârii fiind cea la care minuta a fost adusă la cunoștința publicului în maniera anterior arătată. În schimb, în ipoteza în care instanța judecătorească a amânat pronunțarea, data pronunțării hotărârii este ziua pentru care a fost amânată pronunțarea. La această dată se întocmește minuta, care se pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei în aceeași zi, data hotărârii fiind cea la care minuta a fost adusă la cunoștința publicului în maniera anterior arătată. Astfel, de la această dată, pe de o parte, instanța se dezînvestește și niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale (art. 429 din Codul de procedură civilă), hotărârea dobândește autoritate de lucru judecat [art. 430 alin. (1) din Codul de procedură civilă] și va curge termenul de cel mult 30 de zile în care hotărârea se va redacta și se va semna [art. 426 alin. (5) din Codul de procedură civilă], iar, pe de altă parte, va curge termenul de exercitare a căilor de atac, în ipoteza în care legiuitorul prevede expres momentul pronunțării ca fiind data a quo a acestuia. Prin urmare, sub aspect temporal, în ambele ipoteze antereferite, data întocmirii minutei coincide cu data pronunțării hotărârii. Astfel, Curtea constată astfel că o atare soluție legislativă nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție. ...