Decizia CCR nr. 454/2018Punctul 40

40. Noua redactare a textului art. 402 din cod lasă la aprecierea judecătorului alegerea modalității de publicitate în sensul că acesta va putea dispune pronunțarea hotărârii fie în ședință publică, fie prin depunere la grefa instanței judecătorești, indiferent de faptul că în cauză a fost dispusă sau nu amânarea pronunțării. Critica de neconstituționalitate nu vizează însă acest drept de opțiune acordat judecătorului cauzei, ci faptul că într-o atare situație instanța judecătorească sau justițiabilul nu vor cunoaște nici data pronunțării hotărârii și nici data de la care va curge termenul de exercitare a căii de atac în ipoteza în care aceasta nu curge de la comunicare, ci de la pronunțare [a se vedea, spre exemplu, art. 468 alin. (4) sau art. 470 alin. (5) din Codul de procedură civilă]. O asemenea critică de neconstituționalitate nu poate fi acceptată în ipoteza cauzelor pentru care a fost amânată pronunțarea din moment ce, chiar, în prezent, pentru aceste cauze forma de publicitate a pronunțării este prin depunerea soluției la grefa instanței, fiind aplicată deja de instanțele judecătorești de cel puțin 5 ani, odată cu intrarea în vigoare a Codului de procedură civilă (15 februarie 2013). În situația actualului art. 396 alin. (2) din cod, data pronunțării nu poate fi alta decât data pentru care a fost amânată pronunțarea. La această dată se întocmește minuta, care se pune la dispoziția părților prin mijlocirea grefei în aceeași zi. Prin urmare, problema de constituționalitate invocată în cauza de față cu caracter de noutate de Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate fi reținută. ...