Decizia CCR nr. 454/2018Punctul 4

4. Se arată că art. I pct. 58 [cu referire la art. 497 din Codul de procedură civilă] din lege nu este clar cu privire la soluția pe care o poate adopta Înalta Curte de Casație și Justiție în ipoteza în care a pronunțat deja o soluție de casare cu trimitere și se impune o nouă soluție de casare, din cauza insuficienței probatoriilor, în detrimentul respectării dreptului la apărare. Omisiunea legiuitorului de a reglementa soluția pe care o poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție într-o asemenea ipoteză, element esențial în reglementarea căii extraordinare de atac a recursului, determină încălcarea standardelor de previzibilitate a legii. În consecință, se creează un vid legislativ, întrucât, pe de o parte, limitează posibilitatea casării cu trimitere și, pe de altă parte, nu reglementează soluția care poate fi pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în ipoteza casării hotărârii pronunțate de instanța de apel subsecvent unei casări anterioare cu trimitere. ...