Decizia CCR nr. 454/2018Punctul 30

30. Publicitatea procedurii judiciare protejează justițiabilii de o justiție secretă care scapă controlului public; constituie un mijloc prin care se menține încrederea în instanțele judecătorești de rang inferior sau superior. Publicitatea conferă administrării justiției un caracter transparent, contribuind, astfel, la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenție, respectiv dreptul la un proces echitabil a cărui garantare este unul dintre principiile fundamentale ale oricărei societăți democratice în sensul Convenției [Hotărârea din 8 decembrie 1983, pronunțată în Cauza Pretto și alții împotriva Italiei, paragraful 21]. Aceste principii se aplică atât în privința caracterului public al judecății, cât și al pronunțării [Hotărârea din 16 aprilie 2013, pronunțată în Cauza Fazliyski împotriva Bulgariei, paragraful 64]. Curtea a subliniat că, deși este în conexiune cu cerința generală de echitabilitate, exigența art. 6 paragraful 1 din Convenție ca hotărârea să fie pronunțată în mod public este de sine stătătoare [paragraful 65]. De aceea, nu poate fi privit ca fiind decisiv argumentul potrivit căruia justițiabilul a fost în măsură să acceseze hotărârea în cazul său de la grefa instanței și să își exercite dreptul de a formula calea de atac. Ceea ce contează este dacă aceste hotărâri au fost, în orice formă, accesibile publicului [paragraful 65]. Această cerință nu poate fi privită ca fiind obiectul unor limitări implicit admise. Totuși, Curtea a aplicat-o cu o anumită flexibilitate. Evaluarea modalităților de publicitate a unei hotărâri prevăzute de dreptul intern al statului membru trebuie realizată în lumina particularităților procedurilor în discuție, luând în considerare ansamblul acestora și în funcție de obiectul și scopul art. 6 paragraful 1 din Convenție [paragraful 66]. ...