Decizia CCR nr. 437/2018Punctul 14

14. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este, în principal, inadmisibilă, întrucât autorul excepției s-a mărginit să enumere o serie de prevederi constituționale, despre care a afirmat că ar fi încălcate de dispozițiile de lege criticate, fără a arăta concret în ce constă contradicția dintre acestea din urmă și Constituție. În subsidiar, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă în acest sens considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 315 din 17 mai 2016, paragrafele 14-17, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, considerente despre care arată că sunt aplicabile, mutatis mutandis, și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. (10) din Codul de procedură penală, ale art. 3 alin. (3) și (4) și ale art. 4 alin. (9) , (11) și (13) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 74/2013. Menționează că legiuitorul nu a dat valoare probantă diferită constatărilor tehnico-științifice în raport cu celelalte mijloace de probă. Astfel, aprecierea forței probante a fiecărei probe se face de către o instanță de judecată independentă și imparțială, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate, în urma examinării tuturor probelor administrate, urmând a decide, motivat, ce probe vor fi avute în vedere la pronunțarea sentinței și ce probe vor fi înlăturate. Așadar, în cursul deliberării, judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea probelor, iar nu prin raportare exclusivă la constatările tehnico-științifice efectuate de inspectorii antifraudă menționați de dispozițiile din ordonanță criticate în cauză. ...