Decizia CCR nr. 446/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul criticat creează discriminare între polițiști și jandarmi, pe de o parte, și restul funcționarilor publici care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, la care fac referire prevederile art. 257 alin. (1) din Codul penal, pe de altă parte, întrucât reglementează o protecție penală sporită în favoarea celor dintâi. Se arată că, în cazul infracțiunii de ultraj, obiectul juridic principal este format din relațiile sociale referitoare la autoritatea de stat, de a căror existență și desfășurare depinde apărarea integrității și prestigiului funcționarilor publici. Totodată, se susține că, fiind o infracțiune complexă, ultrajul are și un obiect juridic secundar, reprezentat de relațiile sociale referitoare la integritatea corporală a funcționarului public. Prin urmare, se arată că subiectul pasiv principal al infracțiunii de ultraj este autoritatea publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea funcționarul public ultragiat, iar subiectul pasiv secundar este funcționarul public, care îndeplinește funcția ce implică exercițiul autorității de stat. Or, de vreme ce autoritatea de stat este unică, se susține că nu este justificată protejarea, în mod diferit, a acesteia și a integrității corporale sau a demnității persoanelor învestite cu exercitarea funcțiilor publice. Cu titlu exemplificativ se arată că integritatea fizică a unui judecător sau procuror ar trebui să fie ocrotită în egală măsură cu cea a unui polițist sau jandarm. ...