Decizia CCR nr. 820/2019Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 257 alin. (4) din Codul penal încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, întrucât creează discriminare între polițiști și jandarmi, pe de o parte, și restul funcționarilor publici care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, la care fac referire prevederile art. 257 alin. (1) din Codul penal, pe de altă parte, prin reglementarea unei protecții penale sporite în favoarea celor dintâi. În acest sens arată că, în cazul infracțiunii de ultraj, obiectul juridic principal îl constituie acele relații sociale referitoare la autoritatea de stat de a căror existență și desfășurare depinde apărarea integrității și prestigiului funcționarilor publici. Fiind o infracțiune complexă, ultrajul are și un obiect juridic secundar, reprezentat de relațiile sociale referitoare la integritatea corporală a funcționarului public. Astfel, subiectul pasiv principal al infracțiunii de ultraj este autoritatea publică în cadrul căreia își desfășoară activitatea funcționarul public ultragiat, iar subiectul pasiv secundar este persoana care îndeplinește funcția ce implică exercițiul autorității de stat. Or, de vreme ce autoritatea de stat este unică, nu se justifică protejarea, în mod diferit, a integrității corporale și a demnității persoanelor învestite cu exercitarea funcțiilor publice. Așadar, integritatea fizică a unui judecător sau procuror trebuie să fie ocrotită în mod egal cu cea a unui polițist sau jandarm. ...