Decizia CCR nr. 451/2018Punctul 54

54. În aceste condiții, Curtea constată că, în îndeplinirea obligației de transpunere a Directivei (UE) 2017/541, legiuitorul național, definind „terorismul“, stabilește că acesta reprezintă acele „acțiuni, inacțiuni, amenințări cu privire la acestea, care prezintă pericol public“, sunt motivate politic, religios sau ideologic și sunt săvârșite în unul dintre scopurile enumerate, respectiv intimidarea populației sau a unui segment al acesteia, prin producerea unui puternic impact psihologic, constrângerea unei autorități publice ori organizații internaționale să îndeplinească, să nu îndeplinească sau să se abțină de la îndeplinirea unui anumit act, destabilizarea gravă sau distrugerea structurilor politice fundamentale, constituționale, economice ori sociale ale unui stat sau organizații internaționale - scopuri prevăzute, în mod similar, în directivă - fără a prelua și cerința, stabilită în actul european ca aceste acțiuni/inacțiuni/amenințări prin natura sau contextul lor să aducă o atingere gravă „unei țări sau unei organizații“. Legiuitorul național a stabilit, în schimb, că acțiunile, inacțiunile, amenințările ce prezintă pericol public, sunt motivate politic, religios și ideologic și sunt săvârșite într-unul dintre scopurile menționate, afectează „viața, integritatea corporală sau sănătatea oamenilor“, „ansamblul relațiilor sociale“, „factorii materiali“, „relațiile internaționale ale statelor“, „securitatea națională și internațională“, așadar o sferă largă de noțiuni care vizează persoana, cu drepturile și libertățile sale, patrimoniul public și privat, societatea ca ansamblu de relații interumane, ordinea publică națională și internațională, deși, aparent, voința legiuitorului a fost aceea ca, definind „terorismul“, să reglementeze, printr-o enumerare exhaustivă, relațiile sociale atașate setului de noțiuni ce își au corespondent într-una dintre valorile sociale menționate, ce pot fi afectate prin acțiunile/inacțiunile/amenințările specificate. ...