Decizia CCR nr. 451/2018Punctul 55

55. Curtea reține că, în transpunerea Directivei (UE) 2017/541, legiuitorul național a optat pentru încorporarea parțială a dispozițiilor instrumentului de drept european într-un cadru legislativ preexistent prin completarea dispozițiilor acestuia, o astfel de tehnică legislativă fiind acceptată, cu condiția ca norma legală națională să fie clară, precisă și previzibilă și să aibă în vedere obiectivul urmărit de directivă. Aceasta, în condițiile în care, potrivit art. 1 din Directiva (UE) 2017/541, actul de drept european „stabilește norme minime privind definiția infracțiunilor și a sancțiunilor în domeniul infracțiunilor de terorism, al infracțiunilor legate de un grup terorist și al infracțiunilor legate de activități de terorism“, legiuitorul național dispunând de o marjă de apreciere în privința alegerii formei și mijloacelor de transpunere. El poate recurge la „copierea“ dispozițiilor legislative, la completarea lor, la încorporarea dispozițiilor directivei într-un cadru legislativ preexistent ori la transpunerea parțială sau prin mai multe instrumente normative. Din această perspectivă, Curtea observă că o serie de state europene, definind „terorismul“, „infracțiunea de terorism“, „actele de terorism“, „actele cu scop terorist“, „activitățile teroriste“ au preluat (prin „copiere“) în legislația națională obiectul juridic special al infracțiunii de terorism cuprins în art. 3 alin. (1) din Directiva (UE) 2017/541, cu ocazia transpunerii directivei. În acest sens, Curtea reține Codul penal belgian care, definind „terorismul“, în art. 137, face referire la „orice infracțiune care, prin natura sau contextul său, poate afecta grav o țară sau o organizație internațională“; art. 97 din Codul penal croat unde se regăsește expresia „o serie de acte care pot afecta grav un stat sau o organizație internațională“; secțiunea 1 alin. 1 a capitolului 34a din Codul penal finlandez care enumeră o serie de fapte ce constituie „infracțiune de terorism“, dacă au fost comise cu intenție teroristă și într-o manieră care poate „să cauzeze o perturbare serioasă statului sau unei organizații internaționale“; Italia, unde, potrivit art. 270^6 din Codul penal, sunt considerate „acte cu scop terorist“ actele care, prin natura sau contextul lor, „pot cauza daune grave unei țări sau unei organizații internaționale“; Luxemburg, unde, conform art. 135-1 din Codul penal, constituie „act de terorism“ orice infracțiune pasibilă de o pedeapsă cu închisoare de minimum 3 ani care, „prin natura sau contextul său, poate afecta grav o țară sau o organizație internațională“; art. 328A alin. 1 din Codul penal maltez, potrivit căruia, constituie „act de terorism“ orice act enumerat la alin. 2 „care poate afecta grav o țară sau o organizație internațională“; Suedia, unde secțiunea 2 din Legea nr. 148/2003 privind răspunderea penală pentru infracțiunile teroriste stipulează că va fi condamnată pentru „infracțiunea de terorism“ orice persoană care comite unul din actele menționate în secțiunea 3, cu condiția ca acest act „să fie în măsură să provoace daune serioase unui stat sau unei organizații interguvernamentale“. ...