Decizia CCR nr. 395/2018Punctul 14

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate instituie, prin art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, competența materială a judecătoriei în ce privește soluționarea plângerii formulate împotriva hotărârilor emise de comisiile județene de fond funciar, prin care acestea soluționează contestațiile formulate față de măsurile stabilite de comisiile locale și, după caz, le validează ori invalidează. Potrivit art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, sentința pronunțată de judecătorie poate fi atacată doar cu recurs. În ce privește conținutul normativ al acestei ultime dispoziții legale, Curtea apreciază că trebuie coroborată cu prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stabilesc că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului“, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, ținând cont, în același timp, și de noua concepție legislativă instituită prin actualul Cod de procedură civilă cu privire la căile de atac, în sensul că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac. ...