Decizia CCR nr. 417/2018Punctul 10

10. În privința art. I pct. 151 [cu referire la art. 96 alin. (3) ] din lege se arată că legiuitorul nu a individualizat elementele, împrejurările sau situațiile care să se circumscrie noțiunii de eroare judiciară, reglementarea păstrându-și caracterul vădit abstract. De asemenea, formulările precum „încălcare evidentă“ sau „afectarea gravă“, deși sunt potrivite pentru explicații de natură teoretice, ele nu sunt potrivite pentru a fi utilizate în procesul de legiferare. În consecință, se apreciază că legiuitorul ar fi trebuit să prevadă, în mod concret, care sunt încălcările susceptibile de a atrage calificarea de eroare judiciară, exempli gratia, prin indicarea obiectului hotărârilor judecătorești definitive nelegale, a neregularităților procedurale și/sau a naturii vătămării cauzate, precum în ipotezele reglementate în art. 538 și 539 din Codul de procedură penală. Prin urmare, soluția legislativă preconizată nu constituie o veritabilă punere în acord cu considerentele reținute de Curtea Constituțională la paragraful 153 din Decizia nr. 252 din aprilie 2018, potrivit cărora „legiuitorul trebuie să detalieze cu privire la normele care pot da naștere unor asemenea vătămări și să stabilească nivelul de intensitate al încălcării“, cu consecința încălcării art. 1 alin. (5) și a art. 147 alin. (4) din Constituție. ...