Decizia CCR nr. 417/2018Punctul 60

60. Astfel, Curtea constată că forma în vigoare a art. 3 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, aduce în discuție două teze importante, respectiv stabilitatea în funcție și independența, în condițiile legii, a procurorilor. Legiuitorul, încă de la începutul procesului legislativ de modificare și completare a legii antereferite, a regândit structura acestui articol, în sensul că la alin. (1) a redat textul constituțional expres referitor la statutul procurorilor, iar la alin. (1^1) a explicitat ideea de independență a procurorilor, în condițiile legii, și anume: „Procurorii sunt independenți în dispunerea soluțiilor, în condițiile prevăzute de Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare“ [a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 358 din 30 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 7 iunie 2018, paragrafele 87 și 92]. Teza referitoare la stabilitatea în funcție a procurorilor a fost omisă, fără să se justifice în mod obiectiv o atare operațiune legislativă. Astfel, Curtea reține că, spre deosebire de funcțiile de demnitate publică, unul dintre principiile care stau la baza funcției publice, în înțelesul art. 16 alin. (3) din Constituție, este stabilitatea în exercitarea acestora [a se vedea, în acest sens, și art. 3 lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2018]. În aceste condiții, principiul general antereferit vizează toate funcțiile publice, cu excepția acelora în raport cu care legiuitorul constituant a dorit reglementarea unei garanții mai puternice decât stabilitatea, caz în care a prevăzut în mod expres garanția respectivă. În această excepție se înscriu numai judecătorii de la instanțele judecătorești, față de care Constituția a prevăzut expres că sunt inamovibili și independenți în exercitarea funcției lor [a se vedea art. 124 alin. (3) și art. 125 alin. (1) din Constituție]. Obiter dictum, Curtea reține că funcția de judecător al Curții Constituționale sau de membru al Curții de Conturi are natura juridică a unei funcții de demnitate publică numite, care se bucură de independență și inamovibilitate [art. 145 și art. 140 alin. (4) din Constituție)]. ...