Decizia CCR nr. 417/2018Punctul 68

68. Cu privire la dispozițiile art. I pct. 97 [cu referire la art. 58 alin. (1) ] din lege, Curtea constată că acestea nu au format obiectul Deciziei nr. 252 din 19 aprilie 2018. Autorii obiecției de neconstituționalitate pretind că, deși art. 58 alin. (1) nu a făcut în mod direct obiectul Deciziei nr. 252 din 19 aprilie 2018, acesta ar trebui reconsiderat în lumina considerentelor reținute de Curte care au dus la neconstituționalitatea art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) lit. b) -d) ] din forma analizată prin decizia antereferită. Autorii obiecției de neconstituționalitate omit însă să observe că, prin paragraful 101 al deciziei, Curtea a reținut că „modul de redactare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) -d) este inexact, în sensul că lit. b) și c) și, implicit, d) [care prevedeau că funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția celor din structurile autorității judecătorești, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii, Școlii Naționale de Grefieri, Ministerului Justiției sau unităților subordonate acestuia, ocuparea acestora realizându-se prin detașare - s.n.] nu trebuie să se regăsească în textul legal referitor la incompatibilitatea funcției de judecător/procuror, ci la textul art. 58 referitor la detașare“. Or se constată că mecanismul detașării în cadrul acestor autorități publice este și era deja prevăzut chiar la art. 58, astfel încât legiuitorul trebuia doar să elimine soluția legislativă neconstituțională cuprinsă în fostul art. I pct. 7 [cu referire la art. 5 alin. (1) lit. b) -d) ] din lege, fără să aducă modificări art. 58 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, ceea ce s-a și întâmplat. ...