Decizia CCR nr. 378/2018Punctul 10

10. Consideră că diferența de tratament juridic a doi debitori care au contractat sume diferite, unul depășind plafonul stabilit de lege, celălalt încadrându-se în acel plafon, nu are nicio justificare rațională și obiectivă, fapt ce are drept consecință un tratament disproporționat și discriminatoriu între persoane aflate în aceeași situație. Apreciază că singurul criteriu în raport cu care ar trebui făcută aplicarea Legii nr. 77/2016 este incapacitatea de plată a unui debitor, și nu cuantumul creditului accesat, ambele categorii de debitori fiind, în egală măsură, afectate de criza financiară și de existența unor impedimente obiective în privința restituirii acestuia. Susține astfel că, în măsura în care se va aprecia că instituirea unui asemenea plafon este constituțională, statul român se va face vinovat de modalitatea de implementare a Directivei 2014/17/UE, întrucât, prin transpunerea acesteia de către statele naționale, s-a urmărit o protecție uniformă a tuturor categoriilor de consumatori, nefiind acceptată o discriminare a acestora. Ca atare, pentru ca statul român să asigure o implementare clară, coerentă și uniformă a prevederilor Directivei 2014/17/UE, se impune eliminarea plafonului de 250.000 euro instituit prin art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 77/2016, așa cum a fost eliminat și în cazul Legii conversiei creditelor în franci elvețieni la cursul istoric. ...