Decizia CCR nr. 366/2018Punctul 4

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în fața instanței de judecată și aflate la dosarul cauzei. Astfel, susține, în esență, că art. 27 din Legea nr. 489/2006 contravine normelor fundamentale invocate, întrucât reprezintă o derogare de la regimul juridic al circulației terenurilor. Apreciază că, deși Legea nr. 489/2006 are la bază niște dispoziții principiale corecte, care își găsesc aplicabilitatea într-un stat de drept, prin dispozițiile de lege criticate, care prevăd că prin statute proprii cultele religioase pot stabili ce bunuri sunt sacre și, ca atare, imprescriptibile și insesizabile, se aduc derogări, discret strecurate în actul normativ, de la regimul juridic al terenurilor. Se consideră că este neconstituțională reglementarea potrivit căreia poate fi stabilit printr-un statut al unei persoane juridice de drept privat caracterul de bun insesizabil și imprescriptibil al unui teren, fără existența unui element obiectiv în apreciere. Se arată că, la momentul achiziționării terenului, în anul 2000, Legea nr. 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor prevedea că terenurile proprietate privată, așa cum sunt terenurile aparținând cultelor religioase, sunt și rămân în circuitul civil. Ca atare, conchide că sintagma „bunurile sacre sunt insesizabile și imprescriptibile“ este neconstituțională. ...