Decizia CCR nr. 381/2018Punctul 10

10. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Așa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant, principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și, de aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În cazul de față, statutul specific al magistraților este diferit de cel al altor categorii profesionale, astfel încât nu se poate vorbi de o situație analoagă ori comparabilă a corpului magistraților cu personalul contractual, cum susține autoarea excepției. Statutul personalului contractual, inclusiv materia răspunderii disciplinare, este guvernat de prevederile Codului muncii - Legea nr. 53/2003. Stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este atributul exclusiv al legiuitorului, care poate adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați, în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații. În acest sens este și art. 126 alin. (2) din Constituție. Astfel, instituirea unor reguli speciale de procedură nu este contrară principiului egalității în fața legii ori dreptului la apărare, atâta timp cât ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei și asigură egalitatea juridică a părților. În ceea ce privește criticile raportate la art. 21 din Constituție, referitor la accesul liber la justiție și la art. 6 și 13 din Convenție, se menționează că, în conformitate cu art. 134 alin. (3) din Constituție, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a satisface exigențele art. 21 și art. 24 din Constituție și art. 6 paragraful 1 din Convenție, „tribunalul“ vizat de această din urmă dispoziție trebuie să aibă competența să examineze toate chestiunile de fapt și de drept pertinente pentru litigiul cu care este sesizat. Se invocă în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Prevederile art. 51 alin. (3) teza 1 din Legea nr. 317/2004 nu exclud existența unui control judecătoresc deplin asupra actelor adoptate de secțiile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară, pentru a se putea reține contrarietatea cu art. 21 din Constituție. Calea de atac a recursului împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară urmează a fi calificată ca fiind o cale de atac devolutivă, aceasta fiind semnificația prevederilor art. 134 alin. (3) din Constituție. În acest sens se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 127 din 1 februarie 2011. ...