Decizia ÎCCJ nr. 101/2025 (HP)Punctul III
Punctul III
III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept
+
Cererea de chemare în judecată
11. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov - Secția I civilă la 22.05.2023, cu nr. 2.424/62/2023, reclamanta A.A., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Brașov și Inspectoratul de Stat în Construcții București (I.S.C. București), a solicitat ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată în cauză, să se dispună: obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumei de 2.130 lei net, indexată, majorată și reactualizată, cu titlu de diferență drepturi salariale corespunzătoare celor 22 zile de concediu de odihnă neefectuat la angajatorul Curtea de Apel Brașov, raportat la venitul încasat de la acest angajator; obligarea Curții de Apel Brașov la plata sumei de 2.130 lei net către I.S.C. București, cu titlul de diferență concediu de odihnă pentru reclamantă și, totodată, obligarea I.S.C. București la plata sumei primite de la Curtea de Apel Brașov către reclamantă, conform procedurii prevăzute de art. 14 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992. ...
+
Sentința pronunțată de instanța de fond
12. Prin Sentința civilă nr. 734/Mas din 18 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I.S.C. București, invocată de către acesta prin întâmpinare și, în consecință, a fost respinsă acțiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Brașov și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.130 lei, cu titlu de diferență drepturi salariale. ...
13. În considerentele acestei hotărâri s-a reținut, în esență, că, din interpretarea art. 150 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 53/2003 sau Codul muncii), rezultă că fostul angajator este obligat să îi plătească salariatului transferat indemnizația de concediu de odihnă în cuantumul la care ar fi fost îndreptățit acesta dacă ar fi fost în continuare salariatul său, indiferent de ce drepturi salariale ar beneficia salariatul transferat la noul angajator, textul de lege fiind clar și nedispus la interpretări atunci când stipulează „proporțional cu zilele lucrate la fiecare dintre aceștia“. ...
+
Apelul declarat în cauză
14. Împotriva sentinței menționate la paragraful 12 din prezenta decizie a declarat apel pârâta Curtea de Apel Brașov, solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond și respingerea cererii de chemare în judecată. ...
15. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o interpretare extensivă nejustificată a prevederilor art. 14 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992, în condițiile în care acest text nu face trimitere la vreo altă modalitate de calcul decât cea prevăzută de art. 7 din hotărârea Guvernului menționată și nu stabilește că indemnizația de concediu s-ar achita proporțional cu salariul avut la unitatea de la care a fost transferat salariatul. ...
+
Apelul incident formulat în cauză
16. Împotriva aceleiași soluții a formulat apel incident și reclamanta A.A., prin intermediul căruia a criticat numai soluția dată cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a I.S.C. București. ...
17. Curtea de apel judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. ... ...
Sursa oficială ↗