Decizia CCR nr. 296/2018Punctul 17

17. Curtea a constatat că, prin infracțiune se înțelege, conform prevederilor art. 15 alin. (1) din Codul penal, fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, acestea fiind, așa cum arată și denumirea marginală a articolului anterior referit, și trăsăturile esențiale ale infracțiunii. Confiscarea specială reprezintă o sancțiune de drept penal, respectiv o măsură de siguranță, care constă în transferul silit și gratuit al dreptului de proprietate asupra unor bunuri din patrimoniul persoanei care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nejustificată, în patrimoniul statului, întrucât, având în vedere legătura acestor bunuri cu fapta săvârșită, deținerea lor în continuare de către persoana în cauză prezintă pericolul săvârșirii unor noi infracțiuni. Se deduce astfel intenția legiuitorului de a aplica măsura confiscării speciale și a altor fapte prevăzute de legea penală decât cele care constituie infracțiuni, intenție reglementată expres prin art. 107 alin. (2) din Codul penal. De asemenea, conform art. 107 alin. (3) din Codul de procedură penală, măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă. O astfel de situație este și cea a intervenirii prescripției răspunderii penale. ...