Decizia CCR nr. 267/2018Punctul 24

24. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 1722 și art. 1790 din Codul civil din 1864, privilegiile speciale imobiliare confereau atât dreptul de preferință, cât și dreptul de urmărire a bunului grevat în mâinile terților dobânditori, aceștia fiind obligați la plata creanței, în calitate de proprietari ai bunului grevat (res, non persona debet). Însă prioritatea privilegiilor speciale imobiliare, chiar și față de ipoteci, nu opera dacă nu erau îndeplinite formalitățile de publicitate, necesare pentru conservarea privilegiilor. Astfel, în temeiul art. 1737 pct. 4 și art. 1742 coroborate cu art. 1738 din Codul civil din 1864, privilegiul constructorului („arhitecții, antreprenorii, pietrarii și alți lucrători întrebuințați pentru a zidi, a reconstrui sau a repara edificii, canaluri sau alte opere“, în accepțiunea Codului civil din 1864) se conserva prin înscrierea într-un registru special al judecătoriei în a cărei rază teritorială sunt situate edificiile atât a procesului-verbal care să constate starea imobilului înainte de începerea lucrărilor, cât și a unui proces-verbal de recepție a lucrărilor, întocmit în termen de 6 luni de la finalizarea acestora de un expert numit de judecătorie. Obligativitatea întocmirii acestor două procese-verbale, fără de care nu puteau fi îndeplinite formalitățile legale de conservare a privilegiului special imobiliar al constructorului, era justificată prin faptul că valoarea privilegiului nu poate depăși sporul de valoare dobândit de imobil în urma lucrărilor efectuate, soluție reglementată în prezent și de art. 2.386 pct. 6 din Codul civil din 2009, potrivit căruia privilegiului arhitectului și al antreprenorului este consacrat ca ipotecă legală. ...