Decizia CCR nr. 257/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia, persoană juridică, susține, în esență, că prin condiționările impuse de textul de lege criticat - și anume, reprezentarea în fața instanței prin avocat ori consilier juridic - este afectat accesul liber la justiție al persoanei juridice care dorește să recurgă la concursul instanțelor în vederea realizării drepturilor și intereselor sale. Obligativitatea formulării cererii de chemare în judecată prin avocat ori consilier juridic, precum și reprezentarea pe tot parcursul judecății prin persoanele mai sus amintite impun în sarcina persoanei juridice condiții excesive pentru exercitarea dreptului său la acțiune și costuri suplimentare și semnificative în raport cu cheltuielile efectuate pentru plata serviciului justiției. Or, imposibilitatea de sesizare a unei instanțe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție. Prin instituirea obligativității reprezentării și asistării părților prin avocat sau consilier juridic ca o condiție a exercitării acțiunii, legiuitorul a reglementat o limitare neconstituțională a accesului liber la justiție. Invocă Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, prin care Curtea a reținut că obligația reprezentării și asistării prin avocat pentru exercitarea recursului echivalează cu transformarea acestui drept fundamental într-o condiție de admisibilitate a exercitării unei căi de atac, aspect ce afectează substanța dreptului la apărare, și a constatat neconstituționalitatea prevederilor art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă. În opinia autorului prezentei excepții de neconstituționalitate, aceeași ar trebui să fie soluția, mutatis mutandis, și în cazul art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă care condiționează formularea cererii introductive și reprezentarea persoanei juridice prin intermediul avocatului ori consilierului juridic. ...