Decizia CCR nr. 89/2018Punctul 5

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că obligația persoanei juridice de a-și angaja un avocat sau un consilier juridic, în vederea reprezentării convenționale în fața instanței, încalcă drepturile constituționale la acces liber la justiție și la apărare. Se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014, prin care Curtea a constatat că dispozițiile din Codul de procedură civilă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3) , precum și în art. 486 alin. (3) , cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs prin avocat, sunt neconstituționale. De asemenea, invocă și Decizia Curții Constituționale nr. 485 din 23 iunie 2015, prin care Curtea a constatat că dispozițiile art. 13 alin. (2) teza a doua, ale art. 84 alin. (2) , precum și ale art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, sunt neconstituționale. În acest sens, arată că întregul raționament reținut în Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014 este aplicabil, mutatis mutandis, și în cazul persoanelor juridice, întrucât și în cazul acestora s-ar putea reține că obligația angajării unui avocat ar putea reprezenta o sarcină disproporționată, de natură a le descuraja să apeleze la justiție. Se mai arată că textul de lege criticat obstrucționează accesul la justiție al persoanelor juridice și conduce la nerespectarea principiului securității juridice. ...