Decizia CCR nr. 485/2015Paragraful 13

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că întregul raţionament reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 462 din 17 septembrie 2014 cu privire la persoanele fizice este aplicabil şi în cazul persoanelor juridice, întrucât şi în cazul acestora s-ar putea reţine că obligaţia angajării unui avocat în recurs ar putea reprezenta o sarcină disproporţionată, de natură a le descuraja să apeleze la serviciul justiţiei, fiind astfel afectate drepturile şi libertăţile fundamentale consacrate de art. 21 şi art. 24 din Constituţie, care se referă, deopotrivă, la părţile litigante, indiferent dacă acestea sunt persoane fizice sau juridice, dreptul la un apărător ales reglementat ca o garanţie a dreptului la apărare neputând fi transformat într-o obligaţie ori într-o condiţie de admisibilitate a exercitării unei căi de atac. Instanţa mai susţine că în cazul persoanelor juridice nu pot fi identificate nici măcar remediile consacrate de legiuitor în cazul persoanelor fizice prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, rezultând astfel că în cazul persoanelor juridice cheltuielile obligatorii de angajare a unui avocat sau consilier juridic se constituie într-o sarcină disproporţionată care poate afecta activitatea acestor entităţi. Acest raţionament îşi păstrează valabilitatea şi în cazul autorităţilor publice, chiar în măsura în care s-ar considera că acestea sunt întotdeauna solvabile, în condiţiile art. 44 alin. (1) teza întâi din Constituţie.