Decizia CCR nr. 227/2018Punctul 7

7. Invocă și prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 53 din Constituție, prin prisma discriminării sale și a procedurii la care a fost nevoit să apeleze raportat la tratamentul juridic aplicabil altor persoane aflate în aceeași situație: aceea de a fi promitenți-cumpărători, creditori ai obligației de a contracta. Astfel, independent de buna sa credință, alegerea procedurii și tratamentul juridic depind în exclusivitate de conduita promitentului-vânzător: dacă este de bună-credință și se prezintă la notar, se poate demara procedura și finaliza tranzacția; dacă este de rea-credință sau, pur și simplu, dezinteresat, promitentul-cumpărător nu dispune de pârghiile legale corespunzătoare pentru a demara procedura și a finaliza tranzacția. Având în vedere poziția și conduita de bună-credință a sa, consideră că este discriminat față de alte persoane aflate în aceeași situație juridică, persoane care beneficiază de buna-credință, de concursul sau de interesul manifestat de contractantul lor. Iar succesul procedurii - notariale sau judiciare - nu poate fi bazat pe hazard, pe un element străin voinței și puterii promitentului-cumpărător, acela de a-l putea determina pe contractant să demareze procedura, punându-i la dispoziție adeverința de liberă vânzare sau avizul final prevăzute de Legea nr. 17/2014. ...