Decizia CCR nr. 241/2018Punctul 15

15. Curtea a constatat, totodată, în paragraful 29 al deciziei precitate, că, „în materie penală, chiar dacă prima facie interesul public este salvgardat prin sancționarea tuturor faptelor penale, protejarea acestuia comportă, de fapt, nuanțări în funcție de elementele specifice fiecărei cauze (...) în cazul renunțării la urmărirea penală, având în vedere momentul în care aceasta poate fi dispusă, pe lângă elemente obiective, legiuitorul a reglementat și elemente subiective ce trebuie avute în vedere“. Or, Curtea a apreciat că art. 318 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală - astfel cum a fost modificat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară - combină aceste elemente, fiind respectate cele statuate de instanța de control constituțional prin Decizia nr. 23 din 20 ianuarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 31 martie 2016. Așadar, elementele ce trebuie avute în vedere de procuror sunt de natură a clarifica înțelesul sintagmei interes public, legiuitorul prevăzând cu exactitate obligațiile pe care le are fiecare organ judiciar, circumscrise modului concret de realizare a atribuțiilor acestora, prin stabilirea, în mod neechivoc, a operațiunilor pe care acestea le îndeplinesc în exercitarea atribuțiilor lor. ...