Decizia CCR nr. 240/2018Punctul 7

7. Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, în condițiile în care normele procesual penale criticate nu oferă unor terțe persoane posibilitatea de a ataca, prin intermediul contestației în anulare, o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în apel, prin care s-a adus o vătămare drepturilor și intereselor legitime, fără ca aceste persoane să fi fost citate în proces și să fi avut posibilitatea de a se apăra. Reține că, deși dispozițiile procedurale criticate au format obiect de apreciere din partea Curții Constituționale, care, prin deciziile nr. 623 din 8 octombrie 2015 și nr. 667 din 15 octombrie 2015, a constatat că acestea sunt constituționale, obiecțiunile autoarei excepției sunt întemeiate, în condițiile în care art. 426 lit. a) și art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală nu oferă posibilitatea unor persoane vătămate prin măsurile și actele dispuse printr-o hotărâre judecătorească pronunțată în apel de a corecta eventuale erori de judecată, dreptul intern neputându-i oferi un remediu procesual alternativ. Consideră că soluția legislativă internă care decurge din limitarea categoriei titularilor dreptului de a formula contestație în anulare aduce atingere art. 6 paragraful 1 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 44 și art. 53 din Constituția României, în condițiile în care terța persoană interesată nu are deschisă calea recursului în casație sau o altă cale extraordinară de atac, pentru a avea acces la o instanță independentă și imparțială, care să-i judece cauza echitabil, în mod public și în termen rezonabil și care să hotărască asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil, în acest fel dreptul de proprietate nefiind protejat pe plan intern, iar persoana interesată se află într-o poziție de inferioritate față de restul participanților la proces, tratamentul procesual diferit neasigurându-i în niciun fel liberul acces la justiție și dreptul la un recurs efectiv. Reține că posibilității de a desființa o hotărâre judecătorească definitivă i se opune principiul securității raporturilor juridice, astfel încât promovarea unei căi de atac extraordinare trebuie făcută în condiții procedurale mult mai stricte, însă la fel de real este și faptul că, în măsura în care vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale unei terțe persoane are loc direct în calea de atac a apelului, fază procesuală în care aceasta nu a fost citată, cel interesat nu are la dispoziție niciun remediu oferit de dreptul intern. Totodată subliniază că instanța de contencios constituțional nu se poate transforma într-un legislator pozitiv, prin suplinirea lacunelor și deficiențelor legislative ale textului a cărui neconstituționalitate se critică, însă nimic nu o împiedică pe aceasta să constate că, în situații precum cele vizate de autoarea excepției, dispozițiile art. 426 lit. a) și art. 427 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, în măsura în care se interpretează că persoana fizică sau juridică ce nu a avut calitatea de parte în cursul procesului penal nu are calitatea procesuală de a formula contestație în anulare, atunci când nu a fost citată la judecata în apel, iar drepturile ori interesele sale legitime au fost vătămate printr-o măsură dispusă direct de către instanța de apel, printr-o dispoziție ce este cuprinsă într-o decizie judecătorească definitivă, ce nu poate fi supusă controlului judecătoresc prin intermediul unei căi speciale de atac. ...