Decizia CCR nr. 17/2025Punctul 7

7. Curtea de Apel Constanța - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal arată că ambele texte de lege criticate reglementează compunerea completurilor de judecată de la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la toate cele patru secții ale acesteia, iar - pentru cazul particular supus prezentei analize - completurile de apel ale instanței supreme formate din 3 judecători. Cele două aspecte sunt reglementate expres de o lege organică, act normativ aprobat de Parlament și care reprezintă principala garanție de legalitate. Apreciază că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi doar acela de a supune controlului de constituționalitate o dispoziție legală care reglementează măsuri sau activități vizând desfășurarea procesului penal, ci partea care o invocă trebuie să urmărească împiedicarea unei judecăți și a pronunțării unei soluții în ceea ce o privește care s-ar întemeia pe o dispoziție de lege neconstituțională. Arată că, în speță, procesul penal a luat sfârșit prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive care a devenit titlu executoriu, astfel încât nu se antamează, în realitate, o chestiune de constituționalitate, ci se contestă însuși conținutul textelor de lege a căror neconstituționalitate se invocă. Apreciază, astfel, că decizia Curții Constituționale prin care s-ar statua asupra constituționalității sau, dimpotrivă, asupra neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate nu poate avea niciun fel de înrâurire în ceea ce privește soluția pronunțată în speță, ca urmare a faptului că - în materie penală - autorul excepției, în calitate de inculpat, a avut la dispoziție căile extraordinare de atac, și anume contestația în anulare [art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală] și revizuirea [art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală]. ...