Decizia CCR nr. 601/2025Punctul 19

19. Referitor la criticile autorului excepției, cuprinse în concluziile scrise depuse la dosar în ședința publică, în fața Curții Constituționale, prin care și-a extins motivele de neconstituționalitate, arătând că prevederile art. 386 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală sunt contrare dispozițiilor art. 13, 14 și 17 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea constată că nu poate primi aceste motive de neconstituționalitate, întrucât acestea au fost invocate ulterior sesizării instanței de control constituțional în prezenta cauză. Instanța de contencios constituțional nu poate hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate direct în fața sa, întrucât ar încălca art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, conform căruia părțile trebuie să își exprime punctele de vedere în legătură cu excepția de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, depunând dovezile pe care le consideră necesare, iar instanța de judecată este obligată să își exprime opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată. Așadar, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți (în același sens, a se vedea Decizia nr. 476 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 7 septembrie 2017, paragraful 24). ...