Decizia CCR nr. 249/2018Punctul 17

17. În privința criticilor de neconstituționalitate extrinsecă se arată că, potrivit preambulului ordonanței de urgență, la data adoptării acesteia exista o situație extraordinară, întrucât lipsa manualelor obligatorii la începutul anului școlar făcea imposibilă desfășurarea în mod corespunzător a procesului de învățământ, afectând în mod esențial dreptul fundamental la învățătură al elevilor din învățământul preuniversitar. Prin urmare, exista o stare de fapt obiectivă, independentă de voința Guvernului, care punea în pericol un interes public. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, la aceeași dată a adoptării ordonanței de urgență, activitatea operatorului economic din coordonarea Ministerului Educației Naționale care avea atribuții în domeniul editării manualelor școlare obligatorii, respectiv Regia Autonomă „Editura Didactică și Pedagogică“, era disfuncțională întrucât mandatul consiliului de administrație expirase, iar în urma demarării procedurii de selecție de noi membri, până la data-limită de depunere a dosarelor, a existat un singur candidat. Astfel, această veritabilă criză a manualelor obligatorii trebuia urgent soluționată prin măsuri legislative adecvate. Urgența reglementării este motivată în preambulul ordonanței de urgență prin faptul că neadoptarea măsurilor imediate propuse, prin care să se elimine situația extraordinară a crizei manualelor obligatorii în procesul de învățământ, generează disfuncționalități majore în sistemul național de învățământ preuniversitar, cu repercusiuni grave asupra calității actului didactic. De asemenea, se arată că s-a ajuns la această criză fără precedent tocmai în urma licitațiilor în cadrul cărora nu au fost depuse oferte pentru cea mai mare parte a manualelor obligatorii. ...