Decizia CCR nr. 252/2018Punctul 56

56. Cu privire la art. I pct. 152 [cu referire la art. 96 alin. (3) , (4) , (7) , (8) și (11) ] din lege, se arată că termenii și raționamentul definiției erorii judiciare sunt preluați integral din considerentele Deciziei nr. 45 din 30 ianuarie 2018, prin urmare, nu se poate susține că soluțiile ar fi neclare sau echivoce. Se mai arată că art. 96 alin. (3) lit. b) prevede atât situațiile generatoare de erori judiciare cauzate de judecători, cât si de procurori, dacă produc o vătămare de o anumite intensitate, implementând paragraful 217 din Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018. Astfel, din textul definiției erorii judiciare de la alin. (3) , rezultă clar că eroarea se produce în cursul procedurilor judiciare, nefiind condiționată de culpa magistratului. În acord însă cu considerentele Deciziei nr. 45 din 30 ianuarie 2018, legiuitorul a ales o definiție a erorii judiciare în care sunt precizate condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a fi în prezența unei erori judiciare, văzute distinct de o greșeală de judecată. Art. 96 alin. (4) introduce modificări privind aplicabilitatea dispozițiilor din Codul civil și Codul de procedură civilă, precum și cele din Codul de procedură penală. Această precizare era necesară fiind vorba de o răspundere civilă care nu se suprapune cu răspunderea penală și disciplinară pentru care însă, din punct de vedere procedural, sunt necesar a fi aplicate dispozițiile celor două coduri. Răspunderea civilă nu poate fi în afara prevederilor Codului civil și ale Codului de procedură civilă și, prin urmare, în mod corect, s-a modificat alin. (4) . Este adevărat că normele de procedură penală se aplică în situația în care există o tragere la răspundere penală, dar menționarea lor în cuprinsul alin. (4) are ca scop obținerea unei delimitări între cele două tipuri de răspundere, civilă și penală. Prin reglementarea inclusă în alin. (4) , această situație este rezolvată pentru viitor, pentru că definiția generală dată de art. 96 este definiția-cadru, ce poate fi însă completată prin norme speciale incluse în codurile de procedură penală sau civilă, după caz. Această soluție corespunde Deciziei nr. 45 din 30 ianuarie 2018, paragraful 213. Trimiterea la cele două coduri era necesară și pentru a permite repararea erorilor judiciare și în alte situații speciale, definite ca atare de codurile de procedură civilă sau penală, în condițiile în care acest text nu poate acoperi toate situațiile specifice în care se impune repararea erorii - cum ar fi situația în care o eroare judiciară este determinată de încălcarea dreptului Uniunii Europene, unde condițiile sunt speciale și obligatorii, fiind stabilite de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. ...