Decizia CCR nr. 45/2018Punctul 14

14. Se arată că art. 96 din lege, în forma propusă pentru modificare, schimbă viziunea constituțională asupra răspunderii magistraților pentru eroarea judiciară (gândită ca o răspundere directă a statului și o răspundere subsidiară a judecătorului) și, prin stabilirea caracterului obligatoriu al acțiunii în regres împotriva magistratului, instituie, în esență, în sarcina acestuia, contrar Constituției, o răspundere materială obiectivă. Se arată că, la nivel internațional, eroarea judiciară este reglementată doar în materie penală și presupune, în primul rând, existența unei hotărâri definitive de condamnare și, ca urmare a acestei condamnări, să se fi executat o pedeapsă cu închisoarea. De asemenea, dispozițiile internaționale, cu referire la art. 3 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 14 paragraful 6 al Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice, se aplică numai atunci când condamnarea este anulată sau se acordă grațierea, dacă un fapt nou demonstrează că s-a produs o eroare judiciară. Din aceleași reglementări internaționale se conturează ideea că eroarea judiciară nu se confundă cu greșeala de judecată, pentru care atât dispozițiile legale interne, cât și cele internaționale prevăd alte mijloace de remediere. Prin urmare, se concluzionează în sensul că definiția dată erorii judiciare în noua formulă redacțională încalcă reglementările internaționale invocate. Se subliniază că definirea erorii judiciare prin raportare la „desfășurarea greșită a unei proceduri judiciare“ excedează cu totul noțiunii de eroare judiciară și se circumscrie mai degrabă noțiunii de greșeală de judecată. ...