Decizia CCR nr. 252/2018Punctul 29

29. Cu privire la art. I pct. 152 [cu referire la art. 96] din lege, se arată că modul de formulare a definiției erorii judiciare poate duce la concluzia că ipotezele prevăzute la art. 96 alin. (3) lit. a) și b) ar trebui întrunite în mod cumulativ; or, potrivit Deciziei nr. 45 din 30 ianuarie 2018, eroarea judiciară poate fi realizată fie prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești greșite, fie prin modul defectuos de desfășurare a procedurii, iar în ambele cazuri abaterea trebuie să fie de o anumită gravitate și să se concretizeze într-o vătămare a drepturilor și libertăților fundamentale. Se arată că din definiția dată nu poate exista eroare judiciară în afara unei culpe a magistratului, deși uneori se ajunge la o soluționare greșită a cauzei nu atât din cauza culpei magistratului, ci mai ales din cauza unor texte normative neclare sau injuste, aspecte constatate nu de puține ori de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Exprimarea folosită în definiția antereferită este una improprie, expresiile uzitate, deși potrivite pentru explicații suplimentare de natură teoretică, nefiind potrivite pentru a fi utilizate în procesul de legiferare. Se încalcă, astfel, art. 1 alin. (5) din Constituție. În același timp, Parlamentul nu și-a îndeplinit obligația de a pune de acord legea cu Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018, prin reglementarea unei soluții clare, lipsite de echivoc în privința răspunderii magistraților, contrar art. 147 alin. (2) din Constituție. Cu privire la modificările aduse art. 96 alin. (4) , se arată că, potrivit acestuia, dispozițiile alin. (3) se completează în materie penală cu cele stabilite de Codul de procedură penală, iar în materie civilă, cu cele stabilite de Codul civil și Codul de procedură civilă. Raportat la erorile judiciare extrapenale, posibilitatea și condițiile recuperării prejudiciilor sunt reglementate de Legea nr. 303/2004; în Codul de procedură civilă nu se specifică nimic cu privire la acestea, însă, este adevărat că, într-un eventual proces desfășurat în fața instanței civile, se aplică Codul de procedură civilă, dar aceasta este realitatea în orice procedură judiciară. Mai mult, cu privire la erorile judiciare în materie penală, se arată că normele din Codul de procedură penală au un caracter de normă specială față de cele ce reglementează răspunderea pentru erorile judiciare în celelalte materii. În ciuda acestui fapt, din textul propus reiese exact inversul, legiuitorul arătând că art. 96 se completează în materie penală cu cele stabilite de Codul de procedură penală. Interpretând literal, se ajunge la concluzia conform căreia Codul de procedură penală reprezintă norma generală, care se aplică exclusiv dacă în art. 96 nu se prevede altfel, ceea ce este de neacceptat. Prin urmare, modificările preconizate la art. 96 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 încalcă art. 1 alin. (5) , textul fiind neclar, imprecis și imprevizibil. ...