Decizia CCR nr. 251/2018Punctul 98

98. Această prevedere a fost reglementată, în forma inițială a legii, la art. I pct. 21 și nu a constituit obiectul controlului de constituționalitate exercitat cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 61 din 13 februarie 2018. Având în vedere această împrejurare, pentru a evalua dacă intervenția legiuitorului a depășit sau nu limitele reexaminării legii, declanșate în condițiile art. 147 alin. (2) și (4) din Constituție, prin raportare la decizia menționată, Curtea observă că sunt relevante dispozițiile art. 146 lit. e) din Legea fundamentală, ce atribuie Președintelui CSM competența de a sesiza Curtea Constituțională cu soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională între autoritățile publice. Actul sesizării aparține, prin urmare, Președintelui CSM. Prin abrogarea respectivei atribuții, astfel cum era configurată în planul legii anterior reexaminării sale, se menține în vigoare actuala redactare a prevederilor art. 24 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora „Președintele Consiliului Superior al Magistraturii are următoarele atribuții principale: (...) f) sesizează Curtea Constituțională, în vederea soluționării conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritățile publice“, text ce nu face altceva decât să transpună în cadrul legii organice privind CSM atribuția Președintelui CSM consacrată la nivel constituțional. ...